Poate ca Dumnezeu ne-a dat acest exemplu pentru a ne apleca cu mai mult umanism asupra dramelor cuplurilor sterile, in loc sa le inoculam iluzia copiilor tehnologizati. Sincer, credeti ca Adriana Iliescu cunoaste implinirea deplina a maternitatii Jacques Monod afirma ca "pentru a face un copil trebuie sa existe trei elemente: o femeie, sperma si mediul". Si imi permit sa adaug la acestea - un medic dornic de afirmare. Intr-o epoca a biotehnologiilor, conceptul de maternitate s-a redus la semnificatia unui simplu produs al acestora, fara a avea constiinta consecintelor sociale, etice si morale. Paradoxal este faptul ca multi sint cei care accepta si aproba fenomenul ca fiind o stare de normalitate, prin prisma falselor convingeri ca dorinta femeii a fost respectata (autonomia deciziei sale) si ca acesteia i s-a facut un "bine", ajutind-o sa aduca pe lume un copil. Eu ma intreb insa ce se ascunde sub masca promovarii acestui bine? Daca pina in urma cu ceva timp nu intelegeam de ce o femeie, pentru a avea un copil, este capabila de proceduri extreme, cum ar fi chiar transplantul de uter (primul transplant de uter s-a efectuat in Arabia Saudita in anul 2000) sau multiple incercari de fertilizare in vitro, teste peste teste care mai de care mai sofisticate, astazi mi-am reconsiderat punctul de vedere si am inteles ca, pentru a avea un copil, o femeie poate fi in stare de orice, indiferent de sacrificii. Cred ca maternitatea este sentimentul care da implinirea definitiva unei femei, motiv pentru care femeile care nu au acest privilegiu se afla in stare de vulnerabilitate extrema, devenind de multe ori subiectul unor experimente care le imprima iluzia maternitatii. De ce iluzie? Tocmai pentru faptul ca a purta o sarcina timp de noua luni nu poate echivala cu a fi mama, desi tehnologiile de astazi pornesc de la aceasta idee. Dar oare femeia cu uterul provenit din transplant