"Domnule Gigi Becali,
Nu ma cunoasteti, iar daca ati face-o n-ati intelege cine sunt. Existentele noastre nu s-au incrucisat vreodata. Nu au facut-o la bine, cand amandoi zburdam liberi, si nici la rau, cand autoritatile ne depuneau in beciuri aflate la sute de kilometri departare. Nu ma cunoasteti, dar ma jigniti, pe mine, unul dintre «aia». In Saptamana Patimilor v-ati dedulcit fara nesat la pictoriale in care ati pozat, cu titlu indecent, cand drept Isus pe cruce, cand ca samaritean al tuturor napastuitilor. Aveti un spirit liber, dar sarac. Nu-i bai.
Totusi, dumneavoastra, Gigi Becali, nu sunteti detinut politic si cine ar mai garanta acum ca ati putea sa fiti vreodata? Desi inchipuirile va ispitesc, retineti ca doar un lucru vi se intampla: de doua saptamani vedeti si dumneavoastra ca in cojocul de om simplu croiala poate fi de multe ori prea stramta. Sunteti socat, fara nadejde, dar si jignit, probabil, de lipsa de pudoare cu care statul, pe care l-ati injurat de mama, va vede azi ca pe oricare altul. De-ti fi curat, libertatea sigur va asteapta. De sunteti insa vinovat, gratiile va vor mai obtura campul vizual si uzul unei ratiuni demult intunecate.
Dar nu mai improscati cu noroiul de sub Maybach mormintele mortilor si sufletele celor vii, dar schiloditi. Noi nu am fost si nu vom fi egali. La Chisinau, in beci, se moare, nu se joaca table. Iar «ziua buna» ni se da cu pumnul in figura, cu ranga peste maini si cu bocancul intre coaste. Acasa nu stie nimeni unde suntem, iar de bataia te omoara in Izolator, se zice ca te-ai inecat cu fum. Nu trecem prin acelasi purgatoriu si nu avem aceleasi drepturi.
Puteti inca sa va schimbati: mizeria, cat de multa, mai poate fi mascata sub tacere."
Cu unele retusuri, scrisoarea de mai sus i-ar putea apartine oricarui tanar moldovean sacrificat de mania medievala a presedintelui Voro
