Cu toate ca stim ca batrinetea nu poate fi evitata, am vrea sa vina cit mai tirziu. Ne este teama de neputinta, de dependenta de familie iar in cazul in care sintem singuri, de perspectiva traiului intr-un azil. Rindurile de fata se adreseaza lor, celor impovarati de zecile de ani adunati in ridurile fetei si in umerii ingreunati de trecerea timpului. Orice virstnic ar vrea ca aceasta penultima trecere dinaintea celei finale - cea de la viata la moarte - sa nu fie una esuata, care sa il oblige la o lupta continua, generatoare de deziluzii si frustrari. Iar acest lucru depinde in mare masura de el insusi. Chiar daca nu traieste in azil, tristetea ii amaraste zilele lui mos Nicolae C. Este un batrin din orasul nostru care, pentru a-si proteja fiica, nu si-a dat numele intreg. Cu greu ne-a explicat ca, de cind a ramas vaduv, zilele si noptile ii sint mereu innegurate. Are 78 de ani, din care mai mult de jumatate i-a trait alaturi de femeia care i-a fost si sotie si prietena, pina cind intimplarea aceea care ne pindeste din umbra pe fiecare i-a despartit pentru totdeauna. Mos Nicu a plins in taina cit a avut lacrimi, apoi s-a gindit ca existenta lui nu s-a incheiat, fiindca impreuna cu Zamfira lui adusese pe lume doi copii. Baiatul a plecat demult in Canada, spre o viata mai buna, asa ca batrinul si-a trecut apartamentul pe numele fetei, ca sa nu ramina singur pina ce-i va sosi ceasul cel din urma. Asa a facut. Mai departe, uitarea parca i-a inghetat sufletul fiicei sale, de a ajuns mos Nicu un strain in propria casa, dobindita cu truda si sacrificii. E prea batrin si ii deranjeaza In apartamentul cu trei camere de la gara locuiesc acum patru persoane. Batrinul are camera lui si incearca sa ramina cit mai neobservat, desi singuratatea il apasa ca un cosmar. Spune ca intr-un fel, menirea lui pe pamint s-a incheiat. "Ma gindesc la anii in care am muncit ca sa avem ce ne tr