Motto: "Biserica, pentru guvernul rus, a fost şi este o armă de rusifi care a popoarelor subjugate, aşa că, punând mâna pe Basarabia, prima grijă a Imperiului Rus a fost desnaţionalisarea clerului şi rusifi carea poporului român prin ajutorul bisericei." (Z. Arbore)

Ruşii nu sunt versaţi în diplomaţie. Şi nu mă refer neapărat la etichetă şi protocol, ci la tratarea respectuoasă a partenerului de dialog, la negocierea civilizată şi la formularea argumentată a pretenţiilor, în definitiv, la identificarea unui compromis. Implacabili sau frivoli din punct de vedere diplomatic, ruşii nu au putut niciodată să dezlege un nod gordian, aplicând tactica de tăiere a acestuia. Doar că niciun ţar moscovit nu a fost şi nu este un al doilea Alexandru Macedon.

Politica externă a ruşilor s-a bazat dintotdeauna pe "dreptul" la forţă, şi nu pe "forţa" dreptului. Pe tactica constrângerii, nu a convingerii. Imperiul Rusiei a irosit resurse umane şi materiale irecuperabile în cei cca 25 de ani (în sec. XVIII- XIX) de lupte pe teritoriul Principatelor Române, "acceptând cedarea" Bucovina habsburgilor, în 1775, şi obţinând, în 1812, un teritoriu derizoriu, în raport cu veleităţile ţariste, graţie hazardului, a jocurilor de culise, şi nu a dexterităţii emisarilor săi.

Vizitele din săptămâna aceasta ale oficialilor ruşi se înscriu în acest ciclu succesoral al impotenţei lor diplomatice. Nu poţi delega un reprezentant al eşalonului secund ca să-ţi soluţioneze favorabil o chestiune prioritară a politicii externe. Nu poţi trimite un individ indezirabil, care va fi trimis la origini, fie şi de o parte dintre locuitorii ţării gazdă. Dacă Putin are, în R. Moldova, o popularitate demnă de invidiat, de ce nu s-a scos la mezat? De ce la aniversarea creştinării Rusiei Kievene s-a îmbrăcat în straie de musafir, dar la comemorarea a 200 de ani de la raptul canonic al Basarabiei nu se sinc