Criza din Cipru a infierbantat spiritele si la noi. Poate chiar mai mult decat a facut-o, in anii trecuti, situatia din Grecia. Atunci, privirile se opreau asupra Greciei cu teama si dezaprobare: pana la urma ce mai vor si grecii astia? Nu au primit destul? Acum ar fi timpul sa suporte austeritatea. In Cipru, lucrurile nu mai stau asa. Privirile din Romania sunt mult mai intelegatoare, empatice, ziaristi de marca, formatori de opinie au scris articole in care deplangeau situatia bietilor deponenti din bancile cipriote. Ne referim, desigur, la bietii deponenti cu sume mai mari de o suta de mii de euro. Nu stiu cum se face dar, in aceasta tara de oameni saraci, se intampla adesea sa-i plangem pe cei bogati si foarte bogati. I-am plans pe oamenii politici intrati in vizorul justitiei sau condamnati, acum este randul oligarhilor rusi sa fie compatimiti de atat de simtitorul popor roman.

Dar ce s-a intamplat de fapt? Si de ce, de abia acum, Uniunea Europeana a schimbat complet modalitatea de salvare a statelor membre si a bancilor. Regulile aplicate in Cipru nu s-au aplicat nici in Grecia, nici in Irlanda, nici in Portugalia sau Spania.

Cipru s-a descurcat foarte bine in perioada timpurie a crizei financiare globale. In 2008 nu a auzit nimeni de vreun bail-out cipriot. In 2010 cand au inceput problemele in Grecia nimeni nu a zis nimic despre Cipru (desi, poate, cum veti vedea, ar fi fost ceva motive). In continuare, in 2011 cand atat Spania cat si Italia treceau cu emotii peste fiecare emisiune de obligatiuni, micul stat sudic a ramas in continuare tacut. Ce s-a schimbat astfel incat Cipru a fost cuprins cu rapiditate de o criza care l-a ocolit pana acum? Intr-un cuvant, s-a intamplat Grecia. Dupa nenumarate runde de finantare, dupa emotii nesfarsite si doua alegeri generale in Grecia, in final Uniunea Europeana a decis ca asa nu se mai poate. Contribuabili