Putem saluta in dl. van Rompuy tot ceea ce Uniunea Europeana este si pare menita sa ramina mult timp: elitism, compromis, plictiseala, competenta. In Romania, unul asemeni lui ar ajunge doar vicepresedinte al Senatului sau, poate, ministru de finante intr-un guvern de criza. La uninominalele noastre, ar trebui sa-i pui la dispozitie un colegiu supersigur. In fine, intr-un partid romanesc n-ar putea urca mai sus de pozitia de vicepresedinte insarcinat cu doctrina sau cu verificarea respectarii statutului. In Belgia votului de lista, a ajuns presedinte de partid, de camera, apoi prim-ministru. Astazi, se pregateste sa-si ia in primire functia de presedinte al Consiliului European. Herman van Rompuy (van "cum?", pentru a cita gluma favorita a presei ultimelor zile) este indiscutabil un simbol al Uniunii, asa cum arata ea acum. Se anticipa, o vreme, ca va fi Tony Blair, insa acesta era prea anglo-saxon si, in plus, socialist. Apoi s-a vehiculat numele lui Jean-Claude Juncker, care era prea federalist si, glumind incorect, prea luxemburghez pentru o Uniune atit de mare. Fosta sefa a statului leton, Vaira Vike-Freiberga, avea avantajul de a fi femeie, dar era o personalitate prea est-europeana sau, daca ne gindim cit de importante sint astazi relatiile cu Moscova, prea baltica. Cel mai sigur era sa se caute tot in zona Benelux, astfel ca a aparut varianta fostului premier olandez, Jan-Peter Balkenende - care avea toate calitatile posibile, mai putin aceea de a se fi opus interventiei americane in Irak. Asadar, cautarea a continuat tot prin zona, descoperindu-se, in sfirsit, un lider aproape necunoscut, anti-carismatic si extrem de competent. Putem astfel saluta in dl. van Rompuy tot ceea ce Uniunea Europeana este si pare menita sa ramina mult timp: elitism, compromis, plictiseala, competenta. Este viata la cota "celui mai mare divizor comun". Pulsiunile federaliste ale lid