Psalmul 130 (129 în vulgata)
Sunt tot mai multe lucruri
şi femei
care îmi atrag neatenţia
şi mă zăpăcesc
mă pun în încurcătură
ceea ce este acelaşi lucru cu încurcă lume
cu aşteptarea lui Godot
şi cu Bernard Pivot în dialog cu Eugen Ionescu la „Apostrophes”
sunt tot mai multe ispite ce-mi atrag indiferenţa care
la nivel superior de conştiinţă are acelaşi sens
sau lipsă de sens cu neatenţia
şi aceasta mă zăpăceşte cu presupunerea
că aş fi pierdut ceva esenţial
aproape foarte important
distrugându-mă cu incertitudinea de a nu şti ce anume
şi cu reversul acesteia – că de fapt
nu aş fi pierdut nimic şi prin urmare
totul e în ordine bătrâne
dă-i drumul mai departe
ţine-o tot aşa
între neatenţie şi indiferenţă
viaţa fiindu-ţi din abundenţă
din de profundis
clamavi ad te Domine – doar atât din psalm
cunoscând în limba latină moartă care
la Judecata de Apoi
va cunoaşte şi ea Învierea ca orice muritor;
de profundis – doar atât cunoscând în latină
în continuare având nevoie de un traducător în franceză
pentru a-i spune celui căruia mă adresez :
J’espère en l’Éternel, mon âme espère, et j’attends sa promesse.
Psalmul 130 (129 în vulgata)
Sunt tot mai multe lucruri
şi femei
care îmi atrag neatenţia
şi mă zăpăcesc
mă pun în încurcătură
ceea ce este acelaşi lucru cu încurcă lume
cu aşteptarea lui Godot
şi cu Bernard Pivot în dialog cu Eugen Ionescu la „Apostrophes”
sunt tot mai multe ispite ce-mi atrag indiferenţa care
la nivel superior de conştiinţă are acelaşi sens
sau lipsă de sens cu neatenţia
şi aceasta mă zăpăceşte cu presupunerea
