Micuţul de 3 ani, din Dej, care a supravieţuit unei tragedii le aduce voia bună tuturor celor care îl văd. Sursa: Foto: Călin Ilea
Anton Sigheartău are acum 3 ani. În urmă cu doi ani, EVZ i-a spus Îngerul, pentru povestea lui incredibilă. Supravieţuise o zi şi o noapte în pădure, la temperaturi negative, lângă cadavrul mamei lui, moartă de frig. Acum, Anton are 3 ani, părul blond, ochii azurii şi un râs atât de tonic de te face să uiţi drumul greu până la casa lui şi maşina împotmolită în noroi. E curios, plin de poveşti şi pare să n-aibă nicio legătură cu drama prin care a trecut. Îi merge bine.
Fascinat de avioane
Anton îl aşteaptă pe Moş Crăciun, dar nu speră la prea multe cadouri; dintre „străini“ nu-i aduce nimeni în afară de EVZ, dar deja reporterii EVZ nu mai sunt nişte străini pentru că îl vizitează la fiecare sărbătoare. Oricum, are jucării „de tăte“ şi le arată cu răbdare, prezentând povestea fiecăreia. Când primeşte noul ursuleţ, se bucură din tot sufletul. Îi dă repede un nume, Pufi, pentru că e pufos.
Îşi ţine jucăriile în ordine. Cel mai fascinat e de avioane, iar când scoate binoclul dintr-o plasă, sare ca un iepuraş şi râde cu hohote. De altfel, e atât de mulţumit de câte jucării are, încât le oferă cu largheţe şi vizitatorilor, mai ales că iarna e pe drum şi atunci o să fie mai mult afară, prin zăpadă: „Am jucării de tăte şi avioane de tăte“.
Cuminte şi prietenos
Povesteşte pe limba lui, de copil de 3 ani, despre trei iezi-cucuieţi, despre o furnică ce duce oareşce în spate şi îngerelul care are grijă de el. După o scurtă pauză pentru răsuflare, începe explicaţiile despre conductele prin care va veni apa în casă şi ale găurilor deja făcute în podea în acest scop. „Şi pe acolo pot intra şi şoriceii... (râde sănătos) şi mie-mi plac şoriceii, apoi pe acolo va veni apa, aici lâ
