Precedentul judiciar este mai stabil decit legea si este mai flexibil, intrucit se bazeaza pe bunul simt comun si pe constiinta morala si legala a publicului justitiabil. Legea (dreptul pozitiv), in shimb, este diferita in succesiune temporala si in raspindire teritoriala, este glisanta si impredictibila, depinzind in totalitate de o clasa politica ce tine captive un stat si un sistem judiciar in care cetatenii nu mai au incredere. Pentru impunerea precedentului judiciar ca norma legala, noi toti ar trebui sa promovam procesele colective de tip class action. Pina in prezent, instantele din Bucuresti s-au aratat foarte ostile ideii de proces colectiv, pentru ca le da mult de munca si, in plus, se tem de precedentul judiciar. Obiectiv vorbind, este mai complicat si sa aduni, si sa studiezi, si sa asiguri consecventa cazuisticii pronuntate de alti judecatori, iar din punct de vedere subiectiv, orgoliul judecatorilor scoliti in Institutul National de Magistratura le “impune” acestora sa se simta independenti. Dar independenta nu inseamna impredictibilitatea actului de justitie. Indendenta este o stare de spirit, o conditie a libertatii, dar nu se confunda cu liberul arbitru. Iar consecventa cazuisticii, singura care poate readuce oamenilor increderea in sistemul lor judiciar, este un obiectiv pentru care merita nu numai sa muncesti mai mult si mai atent, ci si sa lupti. Reunirea unor dosare identice sau similare intr-unul singur ar fi redus in proportie geometrica numarul dosarelor de pe rolul Tribunalului Bucuresti, sectia litigii de munca (ma refer la aceasta sectie pentru ca aici sunt situtatiile cele mai aberante posibile), oamenii nu ar mai fi tinuti in fata portii tribunalului timp de 18 luni pina la primul termen de judecata, nu ar mai fi primit atitea solutii cite tribunal sunt in tara si nu si-ar fi pierdut bruma de incredere in justitie pe care o recapatas