În 2010, Germania era zguduită de dezvăluirile care arătau cum mai mulţi preoţi catolici şi-au abuzat sexual studenţii, în anii 1970 şi 1980. Scandalul apărea într-una din cele mai elitiste şcoli din Berlin, Colegiul Canisius. Mai mult, cel care făcea publice faptele era chiar directorul colegiului, preotul iezuit Klaus Mertes.

Într-un interviu acordat publicaţiei germane Der Spiegel, Mertes discută despre consecinţele pe care le are tăcerea în interiorul Bisericii Catolice şi cum şi-a atras oprobiul unor colegi, din cauza dezvăluirilor în spaţiul public, despre faptele unor preoţi.

Aproximativ 600 bărbaţi au fost abuzaţi sexual în anii '70 şi '80, de doi preoţi ai colegiului Canisius. La propunerea lui Mertes, victimele abuzurilor au primit compensaţii în valoare de până la 5000 euro, însă mulţi spun că această compensaţie este insuficientă. Deocamdată, 30 primesc alocaţia, iar 54 au înaintat cereri. (Puteţi citi mai multe despre acest scandalaici. )

"Am minimalizat prea mult violenţa sexuală şi am păstrat tăcerea pentru prea mult timp. Asta s-a întâmplat pentru că victimele şi-au dat seama că atacatorii îşi plănuiseră faptele sistematic. Tăcerea funcţiona ca o spirală: era tăcerea când vine vorba despre abuzuri şi tăcerea despre păstrarea tăcerii. Asta duce la un fel de sectă a tăcerii, în care exista o relaţie între victime şi agresori, iar simptomele a ceea ce au trăit ei au fost prea mult timp minimalizate sau trecute cu vederea", a arătat directorul Colegiului Canisius.

Întrebat de ce tinerii au ales să păstreze tăcerea, preotul Mertes vorbeşte despre "dorinţa copleşitoare de a nu fi exclus, dar şi simţământul că a fost ceva special, ca urmare a faptului că eşti parte dintr-un grup, în ciuda abuzurilor".

N-am făcut publice cazurile, pentru că mi s-a cerut să acţionez cu discreţie

"În 2006, când am citit, pentru prima dată, măr