- gînduri de la faţa locului -

"Frumoasă eşti, iubita mea, frumoasă eşti ca...

Ierusalimul, dar şi ca oastea în război temută"

(Cîntarea Cîntărilor 6,4)

Pe străzile din Tel Aviv sau din Ierusalim, femeile sînt stăpîne. Bărbaţii par consumaţi de un fel de transă mistuitoare care îi apasă cu greutatea strivitoare a unor fenomene precum istoria sau Dumnezeu. Ei par a fi ostaticii fără şansă ai unei datorii supreme, care nu-i lasă să fie altfel decît luptători. Aici, bărbaţii sînt captivi în orizontul îndepărtat al eroismului, ei au de rezolvat lucruri imense şi se proiectează, viguros, în misiuni înalte. De trăit în real, trăiesc femeile - ele sînt actuale şi vii, puternice şi frumoase, prezenţe marcante. Le privesc uluit, ca şi cum descopăr un nou regn, sublim şi irezistibil. Pe străzile Israelului, feminitatea capătă, pentru mine, un sens în plus.

Mi se spune că în Israel nu mai există, practic, evrei puri, descendenţi din triburile originare. Israelul este o ţară construită de diaspora revenită - răspîndiţi prin toate zările lumii vreme de mai bine de 80 de generaţii, evreii care s-au întors în ţara lor poartă zestrea genetică a ţinuturilor pe unde soarta le-a aruncat strămoşii. Evreitatea a rămas, evident, numitorul comun, numai că produsul compus al acestui numitor e policrom, vast, amestecat, mărturisind însăşi lumea. Ca un fel de martori ai diversităţii noastre, evreii din Israel poartă pe chip, altoite, trăsături ale tuturor locurilor. Acest amestec generos se exprimă într-un tip feminin uluitor. Prima impresie e frapantă. Semitele cu care mă întîlnesc privesc direct în ochi şi, nu mă îndoiesc, au darul de a citi gîndurile. Abia mă abţin să nu încep fiecare conversaţie pe care o am cu o femeie de aici, cu o invitaţie la dans. Au, toate, siluete şi rîsuri muzicale. Una are pielea de abanos, părul de un negru intens îi cade pe umer