Jumatate de veac de fotografie de presa a insemnat Armand Rosenthal. Alaturi de Aurel Mihailopol si de Edmund Hoffer, numele lui Armand Rosenthal este rostit de toti pasionatii de fotografie care vorbesc despre maestrii breslei. Vechi si nou

Jumatate de veac de fotografie de presa a insemnat Armand Rosenthal. Alaturi de Aurel Mihailopol si de Edmund Hoffer, numele lui Armand Rosenthal este rostit de toti pasionatii de fotografie care vorbesc despre maestrii breslei. Andu, cum ii spuneau colegii, a intrat in Rompres in 1950, pe vremea cand agentia isi schimba denumirea din Rador in Agerpres. A lucrat aici pana in 1992, cand s-a pensionat, mutandu-se apoi pentru cativa ani la Biroul de Presa al Senatului. Rosenthal era pasionat in primul rand de fotografia spectacolelor de teatru si de portrete.

"Pregatirea lui culturala a fost ceea ce l-a individualizat intotdeauna. Era un om care spunea ca fara muzica clasica nu poate trai. Daca avea de fotografiat un spectacol, niciodata nu tragea prima oara. Vedea piesa, isi stabilea punctele, si pe urma tragea un film de sase imagini in care surprindea tot spectacolul. Era preferat de foarte multi oameni de exceptie, de la Moisil la Piliuta, pentru asa- zisele portrete care erau de fapt mult mai mult decat niste portrete. Era extrem de ancorat in viata culturala si cunostea foarte multe lucruri despre omul pe care se ducea sa-l fotografieze. Niciodata nu se ducea nepregatit. Toti il stiau si il iubeau. Sergiu Celibidache intreba de el cand venea la Bucuresti...", povesteste Oltea Ghirda, fosta sefa a Departamentului de Fotografie a Rompres. Rosenthal s-a nascut la Iasi. Si parintii, si bunicii lui se ocupasera tot cu fotografia. "Arareori un fotograf stia de toate; de aceea Rosenthal putea sa scoata imagini de exceptie pornind de la un instantaneu." Colegii de la Rompres spun ca Andu avea o pasiune pentru scoater