Pana la descoperirea zaharului din trestie si apoi, din sfecla, mierea de albine a fost primul aliment dulce folosit de om, dintotdeauna fiind pretuita pentru numeroasele sale calitati nutritive si terapeutice.
Salcamul incepe sa infloreasca in jurul datei de 15 mai si, in functie de altitudine si conditiile pedoclimatice, florile sale pot fi gasite pana la sfarsitul lunii iunie, perioada extrem de activa pentru albinele harnice. Florile albe, asezate in chiorchini, se intrebuinteaza in fitoterapie, dar se constituie si intr-o rezerva extraordinar de bogata pentru mierea de albine.
Florile de salcam calmeaza tusea si au efecte usor sedative, in caz de nervozitate si iritabilitate. Infuzia din flori de salcam se recomanda in depresia usoara, dar si in atacurile de panica. In combinatie cu alte plante, florile de salcam combat bronsita, migrena si calmeaza durerile reumatice.
Baile generale cu flori de salcam, proaspete sau uscate, au efecte calmante asupra sistemului nervos si sunt recomandate si in caz de incordare psihica si stres. Baia nu trebuie sa dureze mai mult de 15 - 20 de minute, apa sa nu fie prea fierbinte si, in pozitia sezut, sa nu treaca de mijloc.
Incepand de acum, stuparii au la dispozitie o luna si jumatate, perioada in care sa-si mute stupii dintr-o zona intr-alta, in functie de cum infloresc salcamii, stiut fiind ca in zonele inalte, infloresc mai tarziu.
Dupa plantele de la care albinele au adunat nectarul, mierea este monoflora si poliflora. Mierea monoflora provine integral ori in cea mai mare parte de la o singura specie de plante si asa putem vorbi despre mierea de salcam, de tei, rapita, floarea soarelui.
Mierea de salcam - tonic general
Mierea de albine de salcam are in compozitia sa, pe langa substantele prelucrate de albine, si principiile active din nectaru