Daca esti intr-o librarie si iti cade sub ochi romanul Zanele punkiste din New York, de Martin Millar (Tritonic, 2008, traducere Adriana Mosoiu), asta se va intampla datorita copertei realizate de Alexandra Bardan. Apoi iti va atrage privirea numele lui Neil Gaiman, autorul unui cuvant inainte (ei, nu e chiar o prefata, cum scrie pe coperta! ). Vei fi tentat sa vezi ce scrie Gaiman despre romanul lui Millar si te vei trezi ca ai cumparat deja cartea.
Romanul este o fantezie, o fantezie punk, si nu intamplator un personaj al lui pune in scena Visul unei nopti de vara de Shakespeare. Ai senzatia ca personajele din celebra piesa au navalit in lumea contemporana... Dar nu-i asa, Titania, Oberon si Puck raman doar personaje intr-o piesa repetata intr-un cartier new-yorkez. Orasul, marele oras in care aproape in fiecare zi moare cate un cersetor pe strada (asta e umorul lui Millar!), este locul in care ajung cateva zane (irlandeze, scotiene) si, cu timpul, descoperim ca si pana atunci New York-ul era un loc al zanelor, dar venite, asemeni zeilor americani ai lui Gaiman, cu populatiile de peste mari si tari. Vom intalni, printre localnici, zane italiene, zane chineze si chiar zane ghaneze.
Cele doua zane scotiene, Morag MacPherson si Heather MacKintosh isi gasesc locul pe langa doi tineri, Kerry si Dinnie, pe care, din interese cat se poate de egoiste (recuperarea stravechii viori MacPherson), se straduiesc sa-i faca sa se indragosteasca unul de altul. Dinnie este un chitarist jalnic, dar vrea sa ajunga mare, e gras, isi petrece zilele band bere si chinuindu-si mintea cum sa faca rost de bani pentru chirie. Si, in general, sta cu ochii pe canalele TV comerciale (comert cu sex). Kerry este o tanara parasita de iubitul ei, artista, cam hipiota, care vrea sa castige Premiul Comunitatii Artistice cu un alfabet floral, stravechiul alfabet floral celtic. O floare d
