Dacă era după mintea lui Boc, pun pariu că Botiş era ministru şi azi şi încă multe zile de acum încolo. Pentru premier, ministrul muncii era un \"om onest\".
Marţi, după izbucnirea scandalului, niciunul dintre liderii PDL aflaţi în tabăra Boc nu cerea demisia lui Botiş. La polul opus, Vasile Blaga spunea că ministrul trebuie să plece "dacă ceea ce s-a scris în presă este adevărat". Până la urmă, a fost nevoie să intervină Băsescu - a mărturisit-o mai pe ocolite chiar Botiş - care l-a dat afară pe ministrul muncii. Liderul informal al PDL este cel care şi-a dat seama că scandalul Botiş putea să schimbe echilibrul de forţe din interiorul partidului şi l-ar fi ajutat pe Blaga să câştige bătălia cu Boc.
Povestea aceasta arată că pe Emil Boc nu-l interesează atât de mult pe cât am crede postul de preşedinte al PDL. Ceea ce vrea el este să rămână şef la Palatul Victoria, iar în guvernul său să fie cât mai mulţi cei care, pe de-o parte, îi sunt apropiaţi, iar pe de altă parte îi sunt inferiori din punct de vedere intelectual, pentru ca nu cumva vreunul dintre miniştri să crească prea mult şi să înceapă să viseze la conducerea guvernului. Botiş, la fel ca şi toţi cei ajunşi în executiv după ultimele remanieri - Ariton, Igaş, Vreme sau Ialomiţianu - îndeplinea ambele condiţii.
Acum, va fi greu de găsit alt ministru al muncii care să fie şi semnatar al moţiunii Boc şi fără alte ambiţii politice în afară de dorinţa de a ajunge primar în Bistriţa. Aceasta era şi strategia lui Adrian Năstase în ultimii ani de mandat: aducea în guvern doar mediocrităţi, pentru ca nu cumva vreunul dintre demnitari să-l eclipseze (vezi înlocuirea, la Interne, al lui Ioan Rus cu mult mai modestul Săniuţă).
Ceea ce vrea Boc este cât se poate de raţional (din perspectiva sa). Adevărata putere este la guvern, unde se află banii, nu la partid. Dacă eşti doa