Nu stiu ce a fost mai intii, arta in cauza sau conceptul acesteia? Cu siguranta insa, ambele s-au nascut pe malurile Bahluiului, intr-un moment de sublima inspiratie. Etimologic, arta holotropica ar desemna mersul (de la grecescul trepein) spre unitate sau intreg (holos). Gasim conceptul artei ambalat in puzderie de forme. Unele decupate in tipar diacronic (arta antica, moderna, postmoderna), altele ipostaziind genul exersat (sculptura, pictura, teatru, muzica, dans, film), altele - modalitatea expresiei (naiva, bruta, realista, figurativa, concreta, simbolica, impresionista, suprarealista, conceptuala), mediul in care se produc si etaleaza (stradala, urbana, land-, net-, digital-, mail-art), publicul sau destinatarul (elitista, de masa, populara), scopul vizat (sociala, politica, decorativa, terapeutica, metafizica). Sa adaugam aici arta culinara, artele martiale, arta ghicitului, artele ceramicii, cusutului de goblenuri, impletitului de nuiele. Intr-o atare diversitate, care ar fi locul artei holotropice- pretextul expozitiei "anuale, internationale" adapostite zilele acestea de "Galeriile Dana"? Edi Apostu - parintele si promotorul noii arte - a pastrat ani buni secretul descoperirii, multumindu-se a proteja pretioasa reduta conceptuala de intrebarile indiscrete si a intretine strategic suspansul edi-ficarii. O data, la Cupola, a promis lamuriri la o proxima expozitie din Canada. Alta data, si-a anuntat dezvaluirile pentru o ocazie speciala care avea sa se petreaca undeva, cindva, la Roma. Cum am ratat ambele intimplari trans-frontaliere, am primit cu real interes invitatia de a participa la evenimentul sus-pomenit, situat din fericire, si istoric, si geografic, atit de aproape. Spre rusinea mea, nu pot spune insa ca explicatiile recente mi-au inlaturat complet valul ignorantei. Dimpotriva, am impresia ca tocmai au potentat misterul, convertind neintelesurile ante