Dupa razmerita parlamentara din 18 decembrie, un singur eveniment a mai desfigurat ajunul Craciunului romanesc - sarbatoare celebrata de altfel cu un bun-simt si reale sentimente crestine din nefericire disparute in buna parte din Occident. Este vorba de desemnarea castigatorilor dintr-un numar de romani ce s-au distins in zece categorii diferite de activitate. Cel putin trei dintre cei "Zece pentru Romania" au apartinut categoriei politicienilor - precum se vede, domeniul cu cea mai mare notorietate. Dar, cu exceptia lui Mircea Cartarescu, este prea putin probabil ca restul castigatorilor sa-si puna cu adevarat amprenta pe filele istoriei. Din punct de vedere sociologic insa, evenimentul a fost unul interesant de urmarit. Festivitatea s-a dovedit tributara strict conceptelor masinariei mediatice, promovand deja uzualele efemeritati si trivialitati. De remarcat, eventual, efortul fatis depus in vederea imbunatatirii imaginii uneia dintre cele mai dispretuite categorii profesionale ale tarii. Ceremonia, transmisa in direct de la Ateneu cu putine zile inaintea Craciunului, a relevat o data in plus rolul inca central detinut de ritualuri si ceremonii vide in viata romaneasca - trasatura eminamente caracteristica vremurilor comuniste, cand omagiile publice constituiau un fel de tentativa de protejare a vulnerabilitatilor celor multi de privatiunile si irationalitatile impuse de cuplul aflat la putere. Placerea unor astfel de inscenari s-a pastrat, iata, neschimbata si in era postcomunista, venind in intampinarea miscarii francmasonice, redresata si dornica de obtinerea unui statut considerat adecvat celor ce s-au descurcat admirabil in jungla capitalismului si a semidemocratiei. In exercitiul crearii de imagine proprii anului de gratie 2006, fiecare personaj in parte si-a jucat admirabil rolul atribuit. Categoriile politice au avut drept castigatori politicieni ce ofer