Adverbele în -mente pot fi considerate ca formînd o clasă mai curînd marginală în sistemul limbii române. Ele au atras totusi, de mai multă vreme, atentia specialistilor; în afara observatiilor fundamentale ale lui Iorgu Iordan, există un studiu de sinteză foarte detaliat si documentat, publicat în 1960 de Ion Dănăilă, în Studii si materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, vol. II: "Sufixul -mente în limba română", p. 185-198. Marcă a occidentalizării romanice masive petrecute în secolul trecut, sufixul (dezvoltat de celelalte limbi romanice dintr-un element lexical latin - ablativul lui mens, -tis) a fost preluat de română deopotrivă din franceză si din italiană; sursele s-au suprapus adesea, uneori franceza oferind modelul lexical, iar italiana - structura fonetică. În articolul citat, Ion Dănăilă includea o listă impresionantă de cuvinte (229), majoritatea culese din publicistica de la jumătatea secolului trecut, din scrierile lui Heliade Rădulescu, Hasdeu, Filimon, Ghica s.a. Unele par azi simple ciudătenii, complet iesite din circulatie: afirmativamente, catagoricamente, diplomaticamente, neproductivamente, preliminariamente etc. Deoarece sufixul apare atasat doar unor teme neologice, nu se poate face de obicei distinctia clară între împrumut si creatie internă a limbii; oricum, domină împrumutul. Si Dictionarul invers (1957) a înregistrat destul de multe adverbe în -mente: dialecticamente, necesariamente, eminamente, pertinamente, sinceramente, imperiosamente, directamente, succesivamente, exclusivamente, productivamente, precizamente, realmente, legalmente, specialmente, artificialmente, socialmente, principalmente, materialmente, esentialmente, penalmente, generalmente, literalmente, moralmente s.a. După aproape o jumătate de secol, constatăm că principalele tendinte observate în folosirea sufixului rămîn valabile: acest