Cine sint adevaratii martiri? Cei care ucid cu bestialitate si impusca prescurile, cum facea Susman? Acesta sa merite o inmormintare crestineasca? Sau cei care sint torturati la Securitate, terorizati si apoi iar schingiuiti de cei care sint ridicati de neoistoricul Marius Oprea pe piedestalul anticomunismului? Spalarea rufelor murdare ale istoriei nationale este o apucatura veche la noi. Povestea acestei trebusoare, la care au opintit cu sirg de-a lungul vremii istorici, poeti, patrioti si patrihoti, e lunga si poate se va gasi cineva s-o clateasca in apa de izvor a adevarului, nu cu lavanda si detergenti "minune". Dar sa nu mai balivernizam, cum spune un telectual cu cablu, adica sa nu mai lungim vorba, si sa dam un exemplu recent. Intr-un fel de naratiune intitulata Raiul lui Susman (Observator cultural, nr. 523/2010), Marius Oprea, fostul director al IICC (Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului - institut "comasat" de primul ministru Boc, astfel ca Vladimir Tismaneanu a ajuns in fruntea bucatelor cercetarii comunismului la noi, in dauna lui M.O.), povesteste despre Teodor Susman, un anticomunist din Rachiteni, care a haladuit cu banda sa, in anii de dupa razboi, prin Muntii Apuseni. Iata un fragment, in care se povesteste cum s-a razbunat Susman pe "tradatori": "In sat, se povesteste ca primul pe care s-a razbunat Susman a fost Petru Purcel, un fost argat al sau, om amarit, cu multi copii, care a dat informatii Securitatii despre ascunzatorile unde ei s-ar afla. Purcel a fost gasit impuscat intr-o padure. Cel de-al doilea, fost tovaras de afaceri cu Susman, Suciu Pascu, trecuse de partea comunistilor, ajungind primar al comunei. Si-a insusit toata marfa din magazinul confiscat al lui Susman, cit si lemnul gaterelor sale, pe care l-a vindut - ceea ce avea sa ii atraga ulterior o scurta condamnare penala. Intors in sat, intr-o seara, este luat de acas