Ofensiva provinciei a furnizat, doi ani la rând, laureatele campionatului intern. Echipele Bucureştilor, de obicei matroane fudule ale competiţiei, nu au fost deranjate de la împărţirea caşcavalului decât arareori.

În perioada modernă, doar ţâfna oltenească a mai stricat cadenţa rotaţiei bucureştene la şefia clasamentului. În ultimii doi ani (premieră după trei decenii), granzii Capitalei s-au trezit retrogradaţi la postura de ţucălari ai luptei pentru titlu de două echipe inventate peste noapte în Liga lui Corleone: CFR Cluj şi Unirea Urziceni. Obrăznicia cu care aceste două echipe au zburat fleica din fasolea umflaţilor din Bucureşti este de toată lauda. Bravo lor! Revolta victorioasă a echipelor din provincie aşază în banca premianţilor, cu drepturi egale, pe CFR Cluj şi Unirea Urziceni. Cu toate acestea, cred că Unirea Urziceni merită un bonus consistent la împărţirea elogiilor. CFR Cluj reprezintă reuşita unei investiţii consistente. Arpad Paszkany şi asociaţii şi-au ciufulit la greu portofele pentru ctitorirea campioanei de anul trecut. Misiţii CFR-ului au colindat asiduu străinătăţurile pentru a târgui fotbalişti de-a gata. În plus, această echipă a contractelor grase a mai beneficiat, în drumul său spre reuşită, şi de amabilitatea unor adversari preocupaţi mai mult de capra vecinului decât de propria lor soartă. Aşa de pildă, Dinamo şi Rapidul s-au făcut preş în faţa clujenilor doar pentru că o izbândă a Stelei le-ar fi umflat ficatul. Unirea Urziceni, în schimb, reprezintă modelul construcţiei economice şi migăloase. Unirea Urziceni este pur şi simplu campioana unei atitudini. Bucşaru, patronul Unirii Urziceni, dincolo de susţinerea financiară a echipei, nu şi-a asumat decât o singură decizie în strictă legătură cu fotbalul. Alegerea antrenorului. Şi l-a ales bine pe Dan Petrescu. Pentru că Dan Petrescu a şlefuit fotbalişti şi nu i-a cumpăra