Pentru că tocmai răsfoisem „Man’s Search for Ultimate Meaning“ (Omul în căutarea înţelesului ultim) a lui Viktor E. Frankl, cel care susţinea că omul se poate îmbolnăvi şi sinucide din pricina neînţelegerii rostului propriei vieţi, stare pe care el o numea „vacuum existenţial“, am simţit brusc imboldul de a căuta (cu telecomanda) înţelesuri în vieţile oamenilor care apar pe micile ecrane. Simplificând: omul este, după autorul citat, nu doar o entitate, ci o unitate biopsihică; bolile nu sunt numai dereglări somatice sau psihosomatice, ci, foarte adesea, dereglări spiritualo-psihosomatice, pentru că omul este om datorită acestui ax central care este spiritualul; aici îşi au rădăcinile responsabilitatea, conştiinţa, iubirea, creativitatea. Cine n-are pentru ce şi pentru cine să-şi trăiască viaţa (nu are pentru că n-a reuşit el însuşi să-şi găsească rostul şi iubirea) poate cădea lesne pradă drogurilor, care se află nu doar sub forma unor substanţe chimice, între cele mai periculoase numărându-se setea de bani sau setea de putere. Cine în viaţă caută cu ardoare numai plăcerea sau fericirea greşeşte, se pripeşte, nu are maturitatea să priceapă că plăcerea şi fericirea sunt un fel de subproduse ale succesului repurtat în susţinerea unei cauze şi în dragostea faţă de semeni (apar, deci, fără efort, în tandem cu găsirea şi slujirea cu credinţă şi perseverenţă a înţelesurilor propriei vieţi). Am căutat, aşadar, purtători de înţelesuri pe posturile noastre de televiziune. Alerta – cu cod porto Publicitate caliu spre roşu – în ce priveşte înmulţirea cazurilor de „vacuum existenţial“ pe mapamond mi-a sporit înfrigurarea. Bilanţul: am găsit veritabili purtători de înţelesuri mai ales în producţiile unor culte religioase („ultimul“ înţeles interesând, în viziunea lui Frankl, chiar relaţiile cu Divinitatea). Mult mai mulţi erau însă cei care veniseră tânjind după fa