Iar atunci când este construit un dosar de candidatură e obligatoriu de pus în evidenţă, pe lângă oferta culturală propriu-zisă, clasică, şi dimensiunea socială a culturii militante, care modelează şi intervine direct în viaţa comunităţii şi care este expresia underground-ului. Cultură şi contra-cultură, în proporţii echilibrate, de asta avem nevoie!
Capitalismul nu e deloc confortabil. În ciuda fantasmelor societăţii de consum, fantasme compensatorii pentru toţi cei care au avut ghinionul să se nască în societăţi tribale, autoritariste de stânga sau dictaturi comuniste, "lumea liberă" nu e pentru toată lumea. Chiar dacă nu exclude pe nimeni cu program (cum se întâmplă în toate celelalte forme de organizare economică, politică şi socială), ceea ce numim astăzi o democraţie liberală, adică o societate bazată pe drepturi civile constituţional garantate, pe pluripartidism şi separaţia puterilor în stat, pe egalitatea de şanse şi competiţia liberă pe piaţa economică, este, totuşi, o lume inconfortabilă pentru mulţi cetăţeni. Este inconfortabilă pentru că, privilegiind individualismul şi competiţia, distruge ţesătura organică a societăţii arhaice, patriarhale şi comunitare, făcându-i pe oameni tot mai singuri, mai egoişti şi meschini. Îi apasă, pe cei mai mulţi, pentru că ducând competiţia la absurd valorizează scandalos orice formă de violenţă, fie ea tensiunea zilnică pentru păstrarea locului de muncă, fie războiul ca atare, banalizând şi trivializând crima prin tocirea anticorpilor sociali moleşiţi de prezenţa constantă, prin televiziune şi jocuri, a acesteia în vieţile copiilor şi ale adulţilor.
Desigur că nu toată lumea percepe aceste trasături negative ale societăţii în care poziţia centrală o joacă banii şi investiţiile şi mulţi dintre contemporanii noştri sunt perfect adaptaţi acestui mediu primar concurenţial, în care învinge cel mai îndrăzneţşi ma
