Curăţatul hornurilor are căutare şi pe timp de criză Indiferent de vremuri, soba şi coşul de fum trebuie curăţate. Tot mai puţinii coşari au îmbătrânit, iar urmaşii lor preferă să se îndrepte spre meserii mai curate.
Deşi poate părea ciudat, reporterii cotidianului Adevărul de Seară Galaţi l-au găsit pe cel mai priceput coşar din regiune cu ajutorul internetului.
Teofil Hagiu are 61 de ani şi curăţă hornuri încă din adolescenţă. A învăţat coşăria şi sobăria la Vatra Dornei, iar profesor i-a fost un ucrainean surdo-mut. Câştigul era frumos, dar tânărul coşar nu era prea încântat de noua sa meserie.
„L-a început mi-a fost ruşine. Aveam 17 ani şi nu îmi plăcea că mereu eram numai funingine. Cu trecerea timpului însă, m-am obişnuit” , îşi aminteşte nea Hagiu.
1967 este anul în care a reparat prima sobă stricată. Comanda a venit de la un miner, iar tânărul meseriaş şi-a îndeplinit sarcina într-o singură noapte. „ Am început să lucrez pe la cinci după-amiază, iar dimineaţă la şapte am făcut focul în sobă. În câteva ore, am demolat-o şi apoi am făcut-o la loc, ca să meargă” , povesteşte coşarul.
Nea Hagiu se mândreşte cu faptul este cel mai îndrăgit om din sat. Toată lumea vrea să îl vădă pentru că, aşa cum spune tradiţia populară, coşarul aduce noroc.
„Mă opresc vecinii pe stradă să mă atingă. Îmi spun că aşa vor avea parte de noroc. Spre exemplu, iarna trecută, am fost cu o echipă de coşari prin toată ţara pentru a lucra la oficiile poştale comunale, care sunt încălzite cu sobe. Când am ajuns într-o localitate din Gorj, unde oficiul poştal era la Primărie, toate femeile de acolo au venit şi m-au pupat, pentru noroc”, mărturiseşte gălăţeanul.
Sobar „on-line”
Deşi nu mai este la prima tinereţe, coşarul nu se lasă intimidat de timpurile moderne şi profită