Este o fantezie să credem că, in Romănia, putem inregistra o acumulare de capital fizic care să reducă decalajele de salarii intr-un timp foarte scurt. Statistic vorbind, avem o calitate medie a pregătirii profesionale, o capacitate mediocră de organizare şi o funcţionare a instituţiilor care lasă mult de dorit.
Unele comentarii la articolul meu privind relaţia intre salarii şi productivitate s-au concentrat pe un aspect: concetăţenii care lucrează in străinătate căştigă mult mai bine decăt dacă ar munci in Romănia. Altfel spus, nu oamenii, in sine, ar fi vinovaţi de nivelul salariilor. Aici se subliniază efectele corupţiei şi "hoţiei". Sunt de acord că hoţia, corupţia, căutarea de rente (rent-seeking) de la stat fac parte dintr-un lanţ al slăbiciunilor, care explică de ce suntem unde suntem. Instituţiile, inţelese ca reguli şi norme formale şi informale de conduită, pot impinge sau trage inapoi o economie/societate; fără modernizare instituţională, creşterea economică işi poate epuiza forţa propulsivă rapid. De aceea, lupta pentru un stat de drept puternic, pentru justiţie echitabilă, pentru administraţie publică eficace şi onestă face parte din zona de miez a modernizării. Dar aceste explicaţii nu sunt suficiente pentru a lămuri de ce productivitatea de ansamblu, la noi şi in alte ţări postcomuniste, este atăt de inferioară (faţă de vestul Europei).
Studenţii economişti invaţă să interpreteze dezvoltarea cu ajutorul funcţiilor de producţie. Se pune astfel in relaţie o variabilă dependentă (creşterea PIB-ului) de variabile independente - in mod obişnuit, stocul de capital (k) şi forţa de muncă (l). Uneori, pentru simplificare, funcţiile de producţie sunt unifactoriale, folosind numai forţa de muncă. Alteori, analiza se complică şi in funcţie intră şi "organizarea" (capacitatea managerială) sau "progresul tehnologic" neincorporat - ca var
