Ce sa inteleg acum din taraboiul orchestrat in Piata Universitatii? Regizarea venirii triumfale, ca a unui Mesia politic al zilelor noastre, a presedintelui Basescu? Circ fara paine, bautura din belsug, dovada tonele de cioburi recoltate de chinuitii gunoieri a doua zi. Inca asurzit de noaptea de Revelion, de departe cea mai grotesca si razboinica trecere peste ani pe care am trait-o (Bucurestii au fost cateva ore Bagdadul sub asediu), incerc explicatii si caut in timp radacinile acestei dezlantuiri salbatice. Regina Elisabeta, sotia lui Carol I, a fost, se zice, ingrozita la prima ei intalnire cu sarbatorile de iarna ale romanilor. Buhaiele care extrag parca mugetele adancurilor, mastile inspaimantatoare miscandu-se in intuneric, bicele pocnind asurzitor au clatinat sufletul fragil al celei care avea sa devina Carmen-Sylva. Tanara Regina Maria scria la randu-i in "Povestea vietii mele": "Paraseam tot trecutul mergand inainte, tot inainte intr-o lume geroasa, spre o tara necunoscuta". Ambele regine aveau sa descopere in timp farmecul subtil al datinilor de iarna la romani, reliefurile de spirit ale colindelor, amestecul de crestinism si mitologie venind mai de demult decat nasterea Pruncului Iisus.
Ce sa inteleg acum din taraboiul orchestrat in Piata Universitatii? Regizarea venirii triumfale, ca a unui Mesia politic al zilelor noastre, a presedintelui Basescu? Circ fara paine, bautura din belsug, dovada tonele de cioburi recoltate de chinuitii gunoieri a doua zi. Ma rog, oamenii au dreptul sa se bucure macar o noapte pe an, descatusati de oprelisti. Pacat de sutele de masini incendiate, de casele parjolite, de oamenii schiloditi de petarde! Pe scena, o formatie, nu i-am retinut numele, canta obsedant "Sa nu dam spaga". Sa nu dam! Foarte bine! Cantecul e insa cu talc. El transpune o indicatie a presedintelui si-i pregateste apoteotic triumful de la granita