- Editorial - nr. 87 / 4 Mai, 2013 Traim o noua primavara tasnind din fagurele darniciei Dumnezeiesti, in tovarasia miresmelor florilor pe care poetul Radu Gyr le vedea "cu obraji si gene lungi de ingeri”, de albine purtate pe aripi. Prin gradini, in cealalta mare Gradina a Maicii Domnului, in bucuria vegetala a lumii, s-aude, din nou, cum creste rodul sperantelor noastre. Din potire de aur bea primavara, iar prin gradinile romanesti, "in mai, cand rozele-n floresc”, privighetoarea canta sub liliacul inflorit. Vedem cum livezilor le cresc aripi "bete de-obraznicia renasterii”, sub tresaririle viitorului, cand "In Nazaret e-o primavara dulce/ Si zburda-n ea copilul de dulgher”. Un cantec urca pe strunele amiezii, in aer cu mirosul zilei de maine. La tamplele gradinilor si ale credintei stramosesti, pe drumuri de nadejdi, chiar daca avem cate o brazda pe obraz si pe frunte, cu lumini de icoana insotiti, in noaptea unica, prin vazduhul inalt, din bisericile Inaltului, si in acest an, ascultam iar inaltindu-se: "Hristos a inviat din morti,/ Cu moartea pre moarte calcand,/ Iar celor din morminte/ Viata daruindu-le!”. Si, iarasi si iarasi, Tara canta viitori zori, "ca legamant de incheiere”, cum scria Adrian Paunescu – "cat neamul nostru mai exista”, insotit de nevoia de Inviere. Prin prezentul sfant al Patriei nemuritoare, sa ne urmam destinul si calea, sa ne urcam existenta noastra trecatoare pe poteci de senin, cu gandul implinirii intr-o noua si asteptata roua a linistii sufletesti, a impacarii sinelui cu cei din jur, in pace, sanatate, fara brumele intristarilor, trecand pe sub bolta inalta de aur si lumini, in tainele de fiecare an ale Invierii. HRISTOS A INVIAT! LAZAR LADARIU - Editorial - nr. 87 / 4 Mai, 2013 Traim o noua primavara tasnind din fagurele darniciei Dumnezeiesti, in tovarasia miresmelor florilor pe care poetul Radu Gyr le vedea "cu obraji si gene