În biroul ministrului Culturii, din clădirea cea nouă a Bibliotecii Naţionale, lucrează un istoric cu figură sobră, pasionat de muzica lui Haendel. Ministru al Culturii din decembrie 2012, profesorul Daniel Barbu crede în „demuzeificarea“ actului cultural şi vede orchestra simfonică drept o metaforă pentru felul în care funcţionează societatea în ansamblu.
Interviu realizat de Adina Scorţescu
S-a luptat să nu se reducă bugetul Festivalului „George Enescu“, pentru că nu vede cultura ca pe „un ornament“ care ar putea lipsi în vremuri de criză. Suma alocată de Ministerul Culturii Festivalului este de 36 de milioane de lei (peste 8 milioane de euro). Ministrul Culturii apreciază ediţia din acest an ca fiind una cu totul de excepţie şi spune că nu va lipsi din sălile de spectacole. Nu va rata în niciun caz concertele susţinute de London Philharmonic şi de Concertgebouw, pe care le consideră „prezenţe monumentale“. Daniel Barbu încă visează o sală de spectacole la nivel internaţional, care ar urma să fie construită la doi paşi de Piaţa Unirii din Bucureşti.
Adina Scorţescu: Într-o declaraţie, la începutul anului, aţi făcut o comparaţie între Festivalul „George Enescu“ şi un kilometru de autostradă. Cum se cuantifică investiţiile în cultură?
Daniel Barbu: Eu parafrazam o remarcă destul de cunoscută a lui Malraux şi spuneam că nici nu e atât de scump festivalul; costă cam cât un kilometru de autostradă. Festivalul rămâne în memoria culturală. În schimb, mulţi kilometri de autostradă nu am prea văzut în România în ultimii 20 de ani. Deşi aparent i-am plătit scump. Voiam să spun că, în sine, poate părea mult să cheltuieşti opt-nouă milioane de euro pentru un festival. Sigur, dacă socotim amploarea acestei ediţii – aproape o lună, calitatea ansamblurilor şi a soliştilor care vin, nici măcar nu e foarte mult. Comparat cu alte festival