Vă prezentăm în aceste pagini un nume ilustru al şcolii clujene de medicină. Este vorba despre Iuliu Haţieganu, supranumit "Hipocrate al românilor".

Vă prezentăm în aceste pagini un nume ilustru al şcolii clujene de medicină. Este vorba despre Iuliu Haţieganu, supranumit "Hipocrate al românilor".

S-a născut la 14 aprilie 1885 – un an norocos pentru cultura românească (Liviu Rebreanu şi Mateiu Caragiale au văzut lumina zilei în această perioadă) – în satul Dîrja de pe Valea Someşului. Iuliu a venit pe lume într-o familie numeroasă – el a fost, de altfel, al cincilea dintre cei 13 copii ai preotului greco-catolic Haţieganu. După absolvirea, în 1910, a Facultăţii de Medicină din cadruL Universităţii din Cluj, Iuliu Haţieganu a devenit asistenul unui binecunoscut profesor al vremii – internistul Zsigmound Puryesz. Tînărul Iuliu fusese captivat de mintea enciclopedică a maestrului său încă de cînd se afla pe băncile facultăţii şi s-a lăsat, de bunăvoie, influenţat de senior. Prietenia dintre cei doi devenise atît de strînsă încît, aşa cum scrie Marin Florea, în tomul "Vieţi dedicate omului", Puryesz a lăsat cu limbă de moarte că urmaşul său de drept nu poate fi altul decît I. Haţieganu. Era acesta un semn? Într-adevăr, Iuliu Haţieganu i-a demonstrat mentorului său că merita această onoare. În 1918, în momentul Marii Uniri de la 1 Decembrie, Iuliu a luat parte la Marea Adunare Naţională, unde şi-a îndemnat colegii de breaslă să organizeze un congres al medicilor români ardeleni.

Evenimentul a fost prezidat de tînărul medic la 29 ianuarie 1919 la Sibiu.

Meritele sale deosebite şi viziunea lui Puryesz asupra elevului său l-au ajutat pe Iuliu Haţieganu să devină profesor de clinică medicală (disciplină al cărei studiu se bazează pe observarea directă a bolnavilor) la Universitatea din Cluj şi primul decan al Fac