„A fost în multe rânduri ciumă în ţară, dar analele nu pomenesc de o boală mai grozavă decât «ciuma lui Caragea»“, descria istoricul George Potra. Epidemia dintre anii 1812 şi 1813 a izbucnit în a doua zi de domnie a lui Ioan Vodă Caragea (foto) şi a decimat, în următoarele luni, jumătate din locuitorii Bucureştiului.
„Sosirea acestui domn în Bucureşti a fost semnalul unor mari calamităţi în ţară. Chiar în noaptea instalării sale, Palatul Domnesc de la Mihai Vodă, din Dealul Spirii, a ars până la temelii şi Curtea domnească a devenit Curtea arsă", menţionează Potra în cartea „Din Bucureştii de ieri". Nici nu se stinsese bine focul din Dealul Spirii, că unul dintre oamenii lui de încredere, venit de la Constantinopol, cade la pat, bolnav de ciumă.
Şi acesta era doar începutul uneia dintre cele mai grele domnii din istoria Ţărilor Române. „Vodă Caragea (1812 - 1818) a avut o domnie greu încercată cu epidemia de ciumă, urmată de cutremur şi inundaţii", a declarat istoricul Dan Falcan într-un interviu pentru „Adevărul de Seară".
Citiţi şi:
Scurtă istorie a celor mai devastatoare cutremure
Cutremurul care a schimbat faţa Capitalei
Cum au schimbat comuniştii faţa Bucureştiului
Vodă Caragea Foto: Muzeul Naţional de Artă al României
„Un om lovit de ciumă era un om mort"
„În timpul «ciumei lui Caragea» au murit până la 300 de oameni pe zi şi se crede că numărul morţilor în toată ţara a fost mai mare de 90.000. Contagiunea era aşa de primejdioasă, încât cel mai mic contact cu o casă molipsită ducea moartea într‑o familie întreagă şi violenţa era aşa de mare, încât un om lovit de ciumă era un om mort", scria academicianul Ion Ghica.
Deşi nu a trăit în acele vremuri, el a lăsat una dintre cele mai detaliate descrieri ale epidemiei de pe vremea lui Vodă Caragea. Boala a provocat un adevărat haos în Ca
