Pe măsură ce serialul „Sfârşitul Ceauşeştilor“ avansează, scenariul din decembrie 1989 iese din ceaţă. Lovitura de stat regizată de sovietici, în bună înţelegere cu americanii, francezii, nemţii, englezii şi ungurii, se arată în toată splendoarea ei.
Asta nu înseamnă că n-a existat Revoluţie! A existat, dar a fost o Revoluţie planificată în birouri, nu în stradă. Strada a preluat cu entuziasm lucrarea făcută de servicii specializate. În fond, şi-au dat mâna interesul şi dispreţul marilor puteri cu ura adunată în sufletele noastre. Toate – şi interesul, şi dispreţul, şi ura – îndreptate împotriva cuplului feudal aflat de 24 de ani la cârma României.
Probele publicate de „Adevărul“, dublate de dezbaterile de la „Naşul“, elimină orice semn de întrebare din dreptul intervenţiei sovietice. Un adevăr pe care noi, cei care am trăit anii de coşmar dinspre finalul Epocii de Aur - când ziceam în şoaptă că nebunul ne îngroapă pe toţi, pentru că i-a murit moartea -, nici măcar nu-l incriminăm. Avem, totuşi, dreptul să-l consemnăm şi să-l comentăm, pentru că face parte din istoria noastră! Şi pentru că a lăsat în urmă 1.104 cadavre.
Prezenţa covârşitoare a sovieticilor în România lunii decembrie 1989 a primit confirmări implacabile.Silviu Brucan şi-a făcut treaba în decembrie ’89 şi apoi s-a retras din nucleul puterii. Tovarăşe Gorbaciov, misiune îndeplinită!
Generalul Stănculescu, cel care a trecut Armata de partea Revoluţiei şi l-a îmbarcat pe Ceauşescu în elicopterul morţii, a fost schimbat pe 23 decembrie cu un agent sovietic dovedit: generalul Militaru. Decizia i-a aparţinut lui Ion Iliescu.
Triunghiul complotiştilor, stalinişti – militari – perestroikişti, s-a aşezat cu centrul de greutate pe Moscova: Brucan – Militaru – Iliescu. Toţi trei şi-au împletit destinul cu Uniunea Sovietică.
Statel
