Eugen Nicolaescu ne striga in gura mare ca el nu e Dumnezeu, sa repare in cateva luni ce au stricat altii in 16 ani. Aici e singurul adevar in spusele sale: nici unul din predecesorii sai nu a reusit sa faca altceva decat sa adanceasca haosul. Si ma intreb, cu teama, daca nu cumva Dumnezeu n-ar esua si El, daca ar fi numit ministru al Sanatatii in Romania. Din fericire, spre deosebire de Nicolaescu, El are la dispozitie Potopul "Nu sunt Dumnezeu!", striga disperat ministrul Sanatatii la Timisoara, in replica la huiduielile care ii reprosau, pe romaneste, haosul din sistemul sanitar. Intr-adevar, Eugen Nicolaescu nu este nici Dumnezeu, nici Iisus Hristos, nici macare apostolul Pavel. Dar are puterea, si datoria, am adauga noi, sa faca ordine in acest domeniu atat de bolnav: Sanatatea.
Pe timisoreni nu cred ca-i pasioneaza foarte tare Olimpiada Inlocuirii Directorilor de Spitale, dupa cum nici nu le scade febra Legea care prevede ca un senator nu poate conduce o institutie medicala in acelasi timp. Pe ei, ca de altfel pe toti romanii, ii intereseaza cozile interminabile la farmacii si faptul ca in doua-trei zile se consuma bugetele pentru compensate. Ii mai intereseaza ca bolnavii trebuie sa vina cu medicamentele si pansamentele de-acasa, ca nu sunt suficiente paturi, desi unii tipa ca avem prea multe spitale, ca asistenta medicala este subtire rau de tot. Am mai adauga noi si ca in sistemul de sanatate publica are loc o mare nedreptate: cu totii beneficiem de aceleasi conditii mizere, dar de platit, platim procentual din venituri, deci diferentiat. Dar asta este o alta discutie.
Sa revenim la ministrul Nicolaescu, primul membru al Cabinetului Tariceanu huiduit in public, nu de participantii la vreun miting organizat, nu de sinistratii carora le-a luat apa intr-o noapte agoniseala de-o viata, ci de o adunare ad-hoc de oameni, aflati prin preajma sa, la
