Teatrul Naţional de Operetă trăieşte o a doua tinereţe. Dacă până nu demult, doar pensionarii mai ştiau drumul către sala în care-şi desfăşoara activitatea această instituţie, acum spectacolele de music hall se joacă cu casa închisă şi media de vârstă a spectatorilor a scăzut vizibil.
Toate acestea au fost posibile graţie managerului Operetei, regizorul Răzvan Ioan Dincă şi echipei sale. Despre succesul teatrului pe care îl conduce am vorbit şi noi cu „boss-ul" instituţiei.
Răzvan, cum ai reuşit ca director să „reperezi" onoarea Operetei şi să ştergi de pe această instituţie praful gros adunat în atâţia ani?
R.D: Nu pot să spun tot într-un interviu, ne-ar trebui un serial. A fost greu. Nu aveam sediu, trupa era extrem de limitată ca şi mijloace de expresie- se cânta şi atât. Nu se colabora cu artişti importanţi din afara instituţiei, nu exista deschidere internaţională, mobilitate artisitcă, nu existau proceduri interne, marketing, publicitate. Aproape nimic, doar câţiva artişti talentaţi şi câţiva oameni sufletişti din spatele scenei. Pentru a schimba ceva trebuiau luate măsuri drastice şi cu efecte pe termen scurt şi mediu. Altfel, nu se mai putea face nimic. Pe termen lung nu putea fi vorba fără producţii, fără sediu, fără vizibilitate.
Ia-o cu începutul. Ce-ai făcut prima dată?
R.D: Primul pas a fost construirea unei echipe, echipă care a reuşit să se coaguleze abia acum, după 5 ani. Nu e simplu să găseşti profesionişti. La început am fost singur, apoi mi s-a alăturat Alina Moldovan care acum este director general adjunct al teatrului. Alături de câţiva oameni din „vechea gardă" am început să muncim. Şi între timp să obţinem rezultate pentru că am început cu diversificarea repertoriului şi cu deschiderea instituţiei către colaborari, mai ales internaţional".
Iar Alina a „performat" in domeniul publicităţii, al comunicării, al ma
