Nu-i aplaud pe englezi că nu ne privesc cu ochi buni şi că ne bagă pe toţi în aceiaşi oală, ci propun doar un mic exerciţiu de a ne pune în locul lor.
Închipuiţi-vă că România e o ţară în care cetăţenii trăiesc decent de multă vreme şi că, la un moment dat, la noi încep să apară tot mai mulţi cerşetori şi hoţi dintr-o ţară a lumii a treia. Ne mai vin, din acea ţară îndepărtată, şi oameni care să muncească cinstit sau tineri care să studieze în facultăţile noastre, dar pe aceia nu-i vedem, că nu ne ciocnim de ei toată ziua ca de cei care stau cu mâna întinsă la colţ de stradă. Ca să nu mai vorbim că despre oamenii cinstiţi nu scrie presa aşa cum o face despre cei care fură din bancomate sau din supermarketuri. Apoi, suntem anunţaţi că, de la o anumită dată, ne vom deschide băierele graniţelor faţă de indivizii din acea ţară a lumii a treia. Cum credeţi că am reacţiona? Românii nu trăiesc nici pe departe la fel de bine ca englezii, dar ar avea cu siguranţă aceeaşi atitudine ca ei dacă ar fi vorba să se confrunte cu un import masiv de amărâţi din lumea a treia.
Dar să continuăm scenariul nostru. Închipuiţi-vă că s-ar descoperi că unele produse din supermarketurile noastre conţin carne de pisică pe post de carne de miel. Şi – culmea! – ni s-ar zice că acea carne de pisică provine tocmai din respectiva ţară care ne furnizează şi cerşetorii, şi hoţii. Veţi spune că lucrurile nu se compară, că una e pisica şi alta e calul sau că produsele din carne de cal sunt chiar sănătoase şi hrănitoare? Nici carnea de pisică nu e nesănătoasă, iar în unele ţări asiatice se mănâncă fără nicio problemă. Aşa cum nouă ni se pare de neconceput ca felinele să ne ajungă în farfurie, tot aşa gândesc şi britanicii când e vorba de cai.
Nu vreau să fiu înţeles greşit: nu-i aplaud pe englezi că nu ne privesc cu ochi buni, ci propun doar un mic exerciţiu de a ne pune în locul lor. E