Mircea Baniciu e un tip pe care nu poţi să nu-l îndrăgeşti – o spun din proprie experienţă, căci mi-e drag de Tetea, cu poantele lui, de când îl ştiu. Şi să tot fie vreo 14 ani. Mircea Baniciu e un tip pe care nu poţi să nu-l îndrăgeşti – o spun din proprie experienţă, căci mi-e drag de Tetea, cu poantele lui, de când îl ştiu. Şi să tot fie vreo 14 ani.
Prin anul I de facultate am avut, la engleză, un profesor din Anglia, Tim. La unul din seminarii ne-a dat ca temă să traducem “Eşarfă în dar”. L-am întrebat cum de a ales taman piesa asta şi mi-a spus că l-a emoţionat, chiar şi fără să-i priceapă versurile. Aşa e muzica lui Baniciu.Antologică rămâne însă povestea de la un chef, când cineva s-a apucat să cânte la chitară “Andrii Popa”. Tetea s-a apropiat de el, ascultând atent. După ce s-a terminat piesa, i-a atras atenţia asupra unui acord greşit. Chitaristul de ocazie, nebăgând de seamă cine-l corectează, a protestat, explicând că a învăţat cântecul după partitură, nu după ureche. Mircea, mucalit, a replicat modest: “Se poate. Dar eu l-am compus”.
Ce spun prietenii såi despre artist? Numa’ de bine! “O voce inconfundabilă, generoasă şi caldă, Tetea – acest Baniciu al muzicii româneşti! –, pe care, în încăpăţânarea lui colibrească, a impus-o drept cea mai bună voce din de-atâtea-ori-renăscuta trupă Phoenix, marcând pentru totdeauna peisajul muzical din ţara noastră în ultimii 30 de ani. Tetea cântă şi asta te scoate afară din casă, să mergi să-l vezi. Du-te de câte ori ai ocazia, pentru că vei pleca de la concertele lui mult mai bogat”, zice Adi Berinde.
Florin Chilian l-a cunoscut pe Mircea Baniciu acum 12-13 ani, pe vremea când era încă elev de liceu: “Om mai pozitiv şi deschis la minte şi suflet în muzică nu mi-a fost dat să cunosc. Mircea Baniciu a avut o mare influenţă asupra deciziei mele de a nu renunţa la lucrurile