A început judo-ul din întâmplare, la şapte ani. “O fostă colegă de clasă mă tot bătea la cap să îl las pe Bogdan la judo, alături de fiica sa. Până la urmă am cedat. Ea îi ducea pe copii la antrenamente” povesteşte Sorin, tatăl sportivului.

Fiind un copil dezvoltat din punct de vedere fizic, Bogdan nu avut nicio problemă în a “prinde” ideile antrenorului Grigore Gheorghe. “Sensei, vreau să te depăşesc” îi spunea zilnic “elevul” care, de-a lungul timpului a evoluat numai la “categoria grea”. La primul concurs, în 2004, şi-a învins toţi adversarii sub 30 de secunde. “Recordul a fost de trei secunde. Nici eu nu ştiu cum am reuşit” îşi aminteşte Georgevici junior, cel care în scurt timp şi-a băgat în sperieţi colegii şi adversarii.

OFERTAT DE SÂRBI

În anul 2007, la un concurs internaţional disputant în Baia-Mare, a fost singurul român medaliat cu aur, restul categoriilor fiind adjudicate de sportivi din Serbia. De altfel, Bogdan a fost remarcat de oficialii din această ţară, mai ales că prin venele sale curge şi sânge de slav. “Pe spatele kimonoului meu scria România şi Georgevici. S-au interesat dacă nu cumva sunt de-al lor. Când au aflat că străbunicul meu a fost sârb, au vrut să mă determine să concurez pentru ei” povesteşte tânărul.

“ZBOR” FRÂNT

După 24 de medalii şi peste 100 de diplome cucerite în cei 8 ani de încleştări pe tatami, Bogdan a făcut cunoştinţă şi cu partea întunecată a sportului de performanţă. “Accidentarea a avut loc în 2008, atunci când un adversar de peste 100 de kilograme mi-a căzut pe genunchiul drept” povesteşte Bogdan.

Doctorul care l-a consultat pe sportiv a dat asigurări că accidentarea nu este deloc gravă. I-a îmbrăcat întreg piciorul în ghips şi asta a fost tot. Giurgiuveanul a continuat antrenamentele şi concursurile însă genunchiul continua să îi facă probleme. Trimis de urgenţă la Bucureşti pent