Titus Ceia Faptul ca obiectele legate de numele ceausestilor, aflatoare la Casa de Oaspeti din Bucium, nu si-au gasit cumparatori, nu m-a mirat deloc. Cine ar fi dispus sa-si asume riscul unor cosmaruri, dupa o noapte - sau mai multe nopti - petrecuta in paturile unde dormeau, cand si cand, impuscatii de la Targoviste? La prima strigare nu s-a prezentat nimeni. Nu numai paturile, dar nici bibelourile, covoarele, diversele alte obiecte de mobilier din camerele destinate a-i primi confortabil pe Nicolae si Elena, nu s-au inscris nici macar in zona de atentie a curiozitatii morbide. Cel putin aparent. Tinand seama ca preturile de pornire la licitatie erau suficient de piperate pentru a elimina din start curiosii sau amatorii fara sfant in buzunar, prezumtivii chilipirgii de vestigii comunisto-ceausiste ar fi fost teoretic doar oamenii cu bani. Iata, insa, ca oamenii cu bani au preferat - si dansii - sa si-i pastreze pentru altceva. Nu trebuie sa ne pripim: nu neaparat bunul simt sau bunul gust i-a tinut departe de licitatia din Bucium pe maharii economico-financiari.
In decizia potentatilor de a nu participa nici macar la licitatie a cantarit altceva. Nu neaparat frica de vise urate. Poate ca multi milionari in euro din prezentul palpabil ar fi riscat un cosmar-doua, numai pentru a se putea lauda unul altuia cu spectaculare achizitii. Interpretabilitatea unui astfel de shopping a actionat ca o frana. Cum adica, sa se spuna despre ei ca sunt nostalgici? Sau ca au dat cu plaivazul din greu prin Sararie pana in `89 si acum isi iau revansa? Pana la urma, cei care ar fi avut, cum se spune, si vointa si putirinta, n-au nevoie de complicatii. N-au nevoie de interpretabilitati. Poate ca o licitatie desfasurata sub semnul discretiei le-ar fi mobilizat orgoliile.
***
Pentru a incheia intr-o nota baroca, mi-as permite o propunere. Presupunand ca se v
