STAREA JALNICA A SISTEMULUI sanitar romanesc a fost disecata, povestita, comentata si ras-comentata, ministrii Sanatatii au cazut la datorie mai ceva ca soldatii pe front, rapusi de bumerangul "masurilor" pe care le-au luat, politicienii au promis multe si au facut putine, banii de la guverne pentru sistemul sanitar s-au dat cu taraita. Cand s-a rezolvat temporar o criza a medicamentelor din farmacii, a aparut criza de sange in centrele de hematologie, cand a trecut aceasta, s-a constatat ca in spitale nu este aparatura performanta, apoi a revenit problema lipsei medicamentelor – in spitale de data aceasta. Ultima, cea mai grava, a venit o data cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Cand rasufla si romanul usurat ca vine UE si ne ajuta sa reglementam lucrurile, medicii si asistentii medicali, satui de salariile de mizerie, au decis sa plece cu miile in strainatate. Exodul cadrelor medicale trebuie oprit de urgenta, spun la unison politicienii din toate partidele, pacientii, reprezentantii societatii civile.
CU ATATEA PROBLEME de rezolvat, nu le-ar fi fost deloc greu principalelor partide politice sa intocmeasca niste programe de guvernare prin care sa incerce, in domeniul sanatatii, punerea la punct a unor strategii concrete, cu termene de finalizare. Din frica de angajamente, din subestimarea electoratului ori din dezinteres, toti cei trei actori principali cu sanse reale de a ajunge la guvernare – PNL, PD-L, alianta PSD-PC – au umplut paginile cu afirmatii demagogice, pe alocuri sforaitoare, si s-au aratat zgarciti cu promisiunile concrete.
Cel mai stufos program in domeniul sanatatii este al liberalilor, pe care presedintele Asociatiei Nationale a Asiguratilor si Pacientilor din Asigurarile Sociale de Sanatate, Alexandru Buzamet, il caracterizeaza intr-o fraza: "Mie mi se pare ca pe dinafara gardul e vopsit frumos, dar interiorul cred ca