In Romania actuala, cei mai expusi pericolului anihilarii sociale (prin marginalizare, pauperizare sau emigrare fortata) sint chiar indivizii dispusi, dintr-un idealism inca manifest, la efortul educational. Pe acesti luptatori cu morile de vint, universul creat de administratorii anilor de tranzitie i-a condamnat la o existenta sisifica, plina de rizibil si absurd. Imi revine obsesiv in minte, de la un timp, o scena extraordinara, dintr-un film american (cu William Hurt), de la sfirsitul anilor optzeci. In curtea interioara a unui liceu-internat de baieti din SUA - select, traditional, construit in stilul elitistelor colegii private din Marea Britanie - un grup de tineri agreseaza cumplit un coleg de-al lor mai firav, ochelarist si cu dinti usor iesiti in afara. Victima este, indiscutabil, tocilarul clasei, iar agresorii smecherasii sportivi, pusi pe sotii si mici ticalosii, omniprezenti in intreaga istorie educationala a umanitatii. In aparenta, ei sint exasperati de lipsa de receptivitate la regulile nescrise ale confreriilor scolare, manifestata de jalnicul studios, dar, in realitate, banuim o iritare mocnita fata de performantele sale intelectuale. Citiva il tin, iar altii il pocnesc sanatos in stomac si in figura. Surprinzatoare e reactia tocilarului molestat. Primeste pumnii cu stoicism (pare sa accepte situatia ca pe un efect fatidic al conditiei pe care si-a asumat-o), asteptind, incordat si viteaz, terminarea calvarului. Cind, obositi, batausii il abandoneaza, ingenuncheat, pe pavajul cenusiu, incarcat de traditie academica, baiatul striga in urma lor, rizind masochist, cu singele siroindu-i din nas si din buze: "Loviti-ma, loviti-ma, dobitocilor! Nu veti reusi sa schimbati nimic! Tot eu voi fi cel care va primi burse la Harvard si la Yale. Tot eu voi conduce masini luxoase peste ani si voi face 300.000 de dolari pe an. Voi abia veti cistiga 20.000 si veti