Așadar, explicația acestui inutil exercițiu de PR numit „strategia de autostrăzi“ e fie că guvernul crede că două hărți și trei linii pot lua ochii fraierilor, fie că se încearcă fundamentarea unor noi contracte dubioase.
Pe seama noii „strategii de autostrăzi“ s-au spus zilele acestea cam toate bancurile care există. Nu era nici greu cu atâtea bâlbe ale guvernului, de la inventarea „orașului Sălaj“, modificarea unei autostrăzi din pix între două variante de PowerPoint prezentate publicului drept „strategia bătută în cuie și pentru care, fără grijă, avem bani“, sau dezastruosul interviu al d-lui Șova: „de ce este prioritară autostrada de centură Sud a Bucureștiului, dacă tot traficul va fi pe partea de nord?“, „Păi ce legătură are una cu alta?“. E imposibil să tratezi serios un document de asemenea amatorism; mai curând, toată afacerea PowerPoint-ului arată ca unul dintre obișnuitele exerciții de PR cu care guvernul ne-a obișnuit în ultimele luni și care, din păcate, rămân insuficient sancționate de opinia publică.
Să rămânem, așadar, la fapte. Comisia Europeană (mai exact, DG Regio) a pus piciorul în prag încă de acum câțiva ani și a cerut României să facă un Master Plan de transporturi, fără de care nu ne mai dă bani de-acum înainte, punct. A cerut României, nu lui Ponta, nu lui Șova, nu lui Mănescu și nici predecesorilor lor, ci Guvernului României, ca partener în asemenea discuții. Fără Master Plan, UE nu mai dă niciun ban pentru transporturile din România – nici pentru infrastructura națională, nici pentru cea regională (drumuri județene). Inclusiv pentru acestea din urmă Comisia a zis că, de data asta, în 2014-2020 adică, nu va da bani decât dacă se leagă cumva de rețeaua TEN-T („coridoarele“, pentru d-l Șova), ca să nu mai pățească la fel ca data trecută, când programul operațional sectorial de transporturi, POS-T, a fost respins de vreo două