Peste 500 de reşedinţe nobiliare din Banat, Crişana, Transilvania şi Maramureş, declarate monumente istorice, sunt date uitării şi zac în paragină.Un grup de studenţi de la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu“ a pornit într-o expediţie pentru a inventaria, clasa şi studia aceste clădiri, în speranţa atragerii atenţiei publice. Click aici pentru Fotogalerie! Spre deosebire de Castelul Corvineştilor din Hunedoara sau Castelul Mikes din Cluj, există, dincolo de Carpaţi, un număr impresionant de mare de reşedinţe nobiliare care nu au avut un destin la fel de fericit ca acestea şi din care tot ce a rămas astăzi este o adunătură de pietre, fiind lăsate în paragină, într-o stare aproape irecuperabilă.
Pe marginea drumurilor naţionale, în sate prin care trecem în drum spre alte locuri, în pustiuri, nesemnalate, pot fi găsite, aproape din greşeală, foste palate de care acum nu mai ştie aproape nimeni. Majoritatea sunt bijuterii arhitecturale care şi-au pierdut, de-a lungul timpului, funcţia de reşedinţe nobiliare, fiind, mare parte din ele, expropriate şi transformate în CAP-uri în timpul comunismului.
În 2007, studenţii la Arhitectură din anul trei primeau o provocare din partea dnei prof. dr. arh. Anca Brătuleanu, de la catedra de Istoria şi teoria arhitecturii, care le propunea să îşi aleagă fiecare trei dintre aceste reşedinţe nobiliare lăsate în paragină şi să realizeze un studiu pe marginea lor. Miza exerciţiului era câştigul didactic obţinut.
Câţiva dintre studenţi au luat propunerea în serios şi au mers puţin mai departe, propunându-şi să viziteze şi să studieze cât mai multe din aceste clădiri. Consultând o listă a monumentelor istorice şi bifând tot ce era listat sub denumirea de castel, palat sau conac, au pornit să verifice existenţa lor şi să noteze stadiul în care se află. Rezultatul a fost mai mult decât