Pornind de la mitul sfârşitului lumii, megaproducţia „2012” îşi propune să provoace o revoluţie morală şi spirituală în mintea spectatorului. Rămâne de văzut dacă dincolo de efectele vizuale extraordinare există şi astfel de adâncimi.
Acum 3.000 de ani, calendarul civilizaţiei maya se oprea la anul 2012. Surprinzător, Nostradamus prevestea, pentru acelaşi an, ciocnirea unei comete imense de Pământ, iar sfântul catolic Malahie anunţa venirea ultimului Papă ca vestitor al Zilei Judecăţii. Acestor prevestiri li se adaugă corul astrologilor care vorbesc de probabilitatea Apocalipsei, apoi cel al numerologilor, care au creat modele numerice care prezic o catastrofă finală.
Geologii atrag, la rândul lor, atenţia că Pământul şi-a trăit deja viaţa sa de corp ceresc. O profeţie care a pornit de la mayaşi este acum larg discutată, examinată, anunţată. Producătorii de la Hollywood nu puteau sta departe de potenţialul uriaş al unei asemenea viziuni apocaliptice.
Ideea filmului „2012” îi aparţine scriitorului şi producătorului Harald Kloser, coautor al scenariului alături de regizorul Roland Emmerich, binecunoscut pentru „Independence Day” şi „The Day After Tomorrow”.
În centrul naraţiunii îl avem pe Jackson Curtis (interpretat de John Cusack), un scriitor al cărui devotament faţă de romanul său i-a distrus căsnicia, dar care rămâne un tată loial şi va face orice pentru a-şi salva familia şi pe Kate (Amanda Peet), fosta sa soţie.
Lupta pentru supravieţuire
Atunci când plăcile tectonice încep să se deplaseze distrugând Los Angelesul, eroii principali vor începe o călătorie terestră şi aeriană în dorinţa disperată de a supravieţui şi de a găsi o altă lume, mai sigură. În plan secund, se desfăşoară drama întregii umanităţi. Când liderii cei mai importanţi ai guvernelor lumii realizează că nu pot salva înt
