Dacă iarna asta va trece cândva – şi sunt semne că, în pofida aşteptărilor pesimiste, nu am ajuns la o aşa anormalitate, cel puţin, deocamdată –, dacă gerul îşi va mai potoli pornirile din ultimele săptămâni şi va lăsa termometrele să arate şi valori pozitive – situaţie care se apropie cu o lejeritate enervantă –, apare o nouă mare problemă, pe care unii oameni responsabili au luat-o deja în calcul: riscul de inundaţii.
În Bucureşti, pentru prima oară după mult timp, văd că pericolul a fost asumat şi se caută rezolvări. În satele cele mai afectate de ninsori din judeţele de est nu am auzit să se discute soluţii, ci se continuă alarmarea locuitorilor, în special a bătrânilor, care nu mai ştiu la ce să se aştepte şi cum să gestioneze situaţia.
Urmăream zilele trecute fragmente dintr-o conferinţă a primarului general al Capitalei, care prezenta public numele străzilor cu probleme, numele străzilor fără canalizare, de care e nevoie să se ocupe autorităţile urgent. Anticiparea unui posibil alt dezastru natural este un mare pas înainte pentru societatea noastră, de obicei leneşă şi lipsită de inspiraţie, în situaţii-limită.
Bineînţeles, televiziunile au găsit, astfel, o nouă posibilitate de a lovi în toate părţile, scoţând în evidenţă incapacitatea celor cu funcţii de a asigura un trai decent cetăţenilor. Faptul că, măcar acum, se caută soluţii pentru evitarea inundaţiilor nu mai contează, e adevăr de plan secund, ca mai toate iniţiativele bune din ultima vreme.
Ce interesează şi, mai ales, ce atrage audienţă? În primul rând, nelipsitele comparaţii între cartierele bogate şi cartierele sărace ale Bucureştilor, între acoperişul plin de zăpadă al celor umili, care nu contează decât pe forţa propriilor braţe, şi curţile curate ale oamenilor care îşi permit să angajeze firme specializate care să facă ordine.
Ninsoarea a mai adus o meserie de s