Scris de A.S. - În anul 2006, Primăria Timişoara anunţa introducerea unui sistem de teleasistenţă sau de telealarmare, pentru persoanele vârstnice, în premieră în România, astfel încât bătrânii să poată primi ajutor imediat dacă li se face rău în casă, prin simpla apăsare a unui buton. Autorităţile locale au renunţat la sistem, motivând că echipamentele erau învechite şi nu se mai găseau piese de schimb. Cât despre achiziţionarea unui nou sistem, oficialii municipalităţii spun că ar fi prea scump.
Sistemul de teleasistenţă funcţiona în cadrul Compartimentului de îngrijire la domiciliu al Serviciului pentru Protecţia Socială a Persoanelor Vârstnice de pe Calea Sever Bocu. A fost achiziţionat de primărie în 2006, la iniţiativa fostului viceprimar Adrian Orza, după ce acesta a văzut cum funcţionează sistemul în Franţa, la vremea respectivă reprezentând o premieră pentru România. Costurile prezentate atunci au fost de aproximativ 40.000 de euro.
Sistemul era compus dintr-un aparat care se monta în paralel cu telefonul beneficiarului, pentru ca, în caz de urgenţă, prin simpla apăsare a unui buton a dispozitivului de activare, un medalion sau o brăţară, bătrânul să poată contacta automat dispeceratul de teleasistenţă, care funcţiona permanent la Serviciul pentru Protecţia Persoanelor Vârstnice. Cei de la dispecerat puteau astfel să comunice imediat cu persoana vârstnică aflată sub monitorizare care avea nevoie de ajutor, să vadă datele de contact ale respectivei persoane şi, în funcţie de situaţie, să intervină ei sau să solicite o ambulanţă care să se deplaseze la domiciliul beneficiarului. A existat o convenţie încheiată cu Serviciul de Ambulanţă Timiş în acest sens.
Teleasistenţa le poate salva viaţa bătrânilor singuri în cazul în care li se face rău în casă şi nu pot ajunge la telefon, afirmau, la implementarea sistemului, reprezentanţii municipalităţii.
