Invidios parcă pe expunerea mediatică a lui Răzvan Ungureanu, Traian Băsescu revine, repezit şi uşor incoerent, pe scena publică: interviuri în presa care-l agreează, declaraţii, intervenţii telefonice la emisiunile de televiziune (fiindcă, nu-i aşa, preşedintele nici nu are altceva de făcut).
Din multele mesaje transmise opiniei publice, reţine atenţia unul cu alură războinică: nu are de gând să numească un guvern USL, chiar dacă această alianţă va avea majoritate parlamentară. Motivul? USL este o uniune de partide şi nu un partid în sine. fii-atunci, calculează febril Băsescu, Constituţia spune că preşedintele trebuie să consulte partidele şi nu alianţele, pentru numirea unui nou premier. (Este clar că niciun partid nu va obţine o majoritate parlamentară absolută.) Deci, îşi continuă Băsescu raţionamentul, va putea să numească un premier din orice partid parlamentar.
Povestea nu e nouă, a mai fost aruncată pe piaţă de Băsescu şi anul trecut, părea abandonată, dar iată că se revine la ea.
Mandatul lui Băsescu se transformă, pe zi ce trece, într-o încercare tot mai disperată, axată pe un obiectiv unic: cum să-şi conserve puterea după alegerile legislative. Un guvern USL, cu majoritate parlamentară, îl poate face să devină o prezenţă cvasi-simbolică la Cotroceni. E de luat în calcul şi varianta că noua putere ar decide să-l suspende şi, în final, să-l înlocuiască din funcţie. Iată considerentele pentru care acţiunile lui Băsescu vizează un singur scop: blocarea accesului USL la guvernare.
Ameninţarea că o majoritate USL poate fi oprită să formeze un nou guvern constituie doar o cacealma. Cu majoritate în parlament, asocierea politică PSD, PNL şi PC îl poate suspenda imediat pe preşedinte. De altfel, electoratul USL este animat, în esenţă, de dorinţa de înlăturare a regimului PDL-Băsescu.
Puţin probabil că a
