Era pe la începutul lui iulie şi marea avea o tentă roşie de la nişte alge care apar în prima jumătate a verii. Stăteam în cort la 2 Mai, pentru prima oară, şi făcusem plajă la Vama Veche, de unde ne întorceam arşi de soare şi desculţi, pe şoseaua fierbinte şi pustie. Erau vreo trei kilometri. La un moment dat, ne-a venit ideea să culegem nişte spice de grîu de pe marginea drumului, ca să le punem în vas la Bucureşti. Nici n-am apucat să facem doi paşi în lan, cînd un Aro verde, militar, a frînat brusc pe şosea în spatele nostru. Din el a coborît vijelios un ofiţer care a început să strige la noi. Ne-am întors pe şosea nedumeriţi. "Actele voastre!" Eram doar în tricouri şi costum de baie. I-am explicat că actele sînt în cort, la 2 Mai. "Cine dracu’ vă bagă în cap prostiile astea, de vreţi toţi să ajungeţi la bulgari?" Omul credea că punem la cale vreun plan de fugă, în micul lan de grîu, care oricum era la o distanţă de cîţiva kilometri buni de graniţă. I-am spus că nici măcar nu ştiam că există oameni care fug în Bulgaria şi că nu înţeleg nici de ce s-ar duce acolo, ceea ce l-a făcut să-şi iasă din fire. Ne-a spus că, dacă vrea, poate să ne şi împuşte pentru că am încercat să trecem graniţa. Ne-am trezit năuci pe banchetele din spate, iar el i-a spus şoferului să meargă la camping. I-am cerut să se prezinte (aşa cum ştiam că era reglementar, chiar şi-n comunism). După un moment de tăcere, ca să nu pară că ne răspunde imediat, a zis: "locotenent major Hornea". I-am şoptit atunci prietenei mele că-i nasol. Ştiam numele dintr-o poveste auzită de la romancierul Bujor Nedelcovici. Acest Hornea era un descreierat şi, într-o situaţie oarecum similară, cu vreun an înainte, îl bătuse pe scriitor la Vama Veche. Cred că ulterior, acesta l-a transformat chiar în personaj de roman. Mi-am adus aminte cum îl înmuiase Bujor Nedelcovici, pomenindu-i numele unor generali din