Iar gloata... gloata e gloată! Se hrăneşte din mămăliga de idei puţine mestecate la nesfârşit. Această bolboroseală cumplită târăşte gloata pe un sol sterp; mulţimea este cuprinsă ca într-o peltea de o lehamite primejdioasă; o amăruie stare de lene intelectuală toropeşte mulţimile. Cum ar putea scăpa de acestea?
În ţara lui Ponta din Pont totul este posibil: miniştrii fură cot la cot cu găinarii, moliile şi fluturii se zbat sub acelaşi bec; politicienii nu mai au culoare, sunt toţi tărcaţi, roşii s-au diluat până la indistincţie, verzii sunt ca harbuzul – roşii sub tencuială; după cum este nevoie, toţi folosesc dreapta sau stânga. Plebea stă sub umbra de culoarea levănţicii televizoarelor aprinse în fiece casă: de la palatele ţiganilor, la izbele-blocoteţe ale fostei clase muncitoare. O, crunta lumină de levănţică din fiecare seară, de la fiece fereastră! Plebei i se bătuceşte în cap cu maiul mămăliga a două-trei idei mestecate de oameni disponibili, previzibili şi perfect utilizabili. Disponibilii cinici şi proştii utili sunt căutaţi cu lumânarea de cei din umbra puterii, căci aceştia garantează funcţionarea unei puteri maleabile şi fragile, prezente sau viitoare. Cu ei se asigură prostirea vulgului, fiindcă ei aranjează, negociază şi execută totul. Sub domnia lor, administraţia se populează rapid cu incompetenţă şi corupţie. Cei din umbra puterii conduc cu adevărat, ei sunt SISTEMUL adevărat. Cel politic şi cel administrativ (puternic politizat şi el) sunt înşelătorii. Ei, care formează SISTEMUL, sunt păpuşarii. În aceste condiţii, Ponta din Pont este un bufon la curtea lor, o marionetă, care se schimonoseşte după cum sunt trase firele nevăzute, un măscărici pus în frunte, ca să clefăie zoaiele politicii.
Iar gloata... gloata e gloată! Se hrăneşte din mămăliga de idei puţine mestecate la nesfârşit. Această bolboroseală cumplită târăşte gloata pe un s