Privită dintr-o anumită perspectivă, situaţia lui Vali Tomescu pare oarecum ciudată. La doar patru ani de la câştigarea aurului olimpic în Beijing, el va pregăti maratoniste asiatice, posibile adversare pentru fosta sa elevă şi soţie, Constantina Diţă.

Ai trăit foarte mult în America, te-ai întors în România acum pleci în China. Cu ce gust ai rămas... după mica perioadă petrecută în România?

Am trăit în Statele Unite unde am învăţat mult şi de unde am şi urcat în ierarhia antrenorilor de atletism, însă materia primă este "made in Romania"! Şi sunt mândru de asta, adică sunt un român mândru de originile sale. Am revenit în România în vara trecută cu speranţa că o să mă aşez în ţară, însă cu tot regretul spun că nu am găsit un loc de muncă în atletismul românesc. Şi dacă am primit vreo ofertă a fost de 8 milioane salariu. Gustul s-ar traduce într-o umilinţă pe care nu vreau s-o accept.

Ce te-a dezamăgit aici sau ce te-a impresioanat?

Partea bună în ţară este că lumea începe să valoreze şi să aprecieze ce are, însă nivelul de trai nu se ridică la un minim de decenţă din păcate. În atletism sunt dezamăgit să văd că există exemple de directori de cluburi care nu înţeleg sportul, ei fiind într-o goană nebună după mediocru, forţând medalii multe la nivel de copii şi juniori, model care în final duce la sacrificarea unor potenţiali seniori. Trebuie să recunosc că din partea FRA am primit sprijin şi ajutor în căutarea unui club, însă nu Federaţia angajează la nivel de club, deci ce apreciez a fost bunăvoinţa. Am primit şi sfaturi penibile gen "încearcă să mergi la un liceu şi uşor-uşor te ridici iar". Răspunsul meu a fost: "probabil că la Jean Monnet... că tocmai s-a eliberat un post".

Chimia perfectă

Cum crezi că se va descurca Puşa fără tine la Londra?

Ea se va descurca fără mine la Londra şi eu sper mai mult decât onor