Se afirmă pe bună dreptate că sportul este un liant al vieţii. El te face să fii puternic, dar în acelaşi timp generos, să fii altruist. Sporturile pe echipe constituie adevărate familii care dăinuie timpului. De aceste aspecte m-am lovit mai zilele trecute, când, la iniţiativa lui Butzi Gyorffy, o parte a familiei stegarilor s-a întâlnit, până ce sărbătorile nu s-au terminat. Unii au fost găsiţi, alţii nu. „Complice” i-a fost Ady Hârlab. A fost suficientă aruncarea scânteii şi vâlvătaia a crescut. S-au întâlnit 20 de stegari, din generaţii diferite, 20 de fraţi de cruce care şi-au depănat amintiri. Butzi Gyorffy jubila printre prieteni, dar avea o amărăciune în glas: „Am fost uitaţi de cei pe care i-am slujit, nu uitaţi ci marginalizaţi”.
În toamnă se împlinise o jumătate de secol de când „galben-negrii” au promovat pentru prima dată în „A”. Au aşteptat evenimentul, dar el nu a venit. S-a amânat pentru anul următor, considerându-se că nu este momentul. S-au adunat însă ei, de capul lor.
Deoparte au fost „senatorii”, cei trecuţi de şase decenii de viaţă, în frunte cu căpitanul lor, Nae Pescaru, cel mai longeviv sportiv al echipei. Alături de el, Călin Ganea şi Dorin Necula, Leo Rusu şi Ion Alecu, dar şi bineînţeles amfitrionul Butzi Gyorffy. „Puştimea” a fost reprezentată de Neluţu Mandoca şi Leo Bericeanu, Nelu Bucur şi Valer Şulea, Benţa şi Chioreanu. Cei trecuţi de „50”, cei cu vârstă medie care încă evoluează în fotbal Nelu Nagy alături de finul lui, Lăcătuş, la Arad, Ady Hârlab la Forex, Vasile Gherghe la Predeal, Vasile Ştefan, până nu demult la federaţie. Nicolae Adami, saturat de fotbal, a trecut în profesional.
Amintiri amintiri amintiri
La seara „Prieteniei”, pe cei prezenţi i-au copleşit amintirile, unele plăcute, altele mai puţin.
Emblematic a revenit în memorie meciul cu Besiktaş, când echipa era eliminată din „U
