Geambasii le iau laptele, branza, carnea, lana pe mai nimic, pun adaosuri de 100% si fac averi pe munca lor. Invazia supermarketurilor, vanzarile in scadere din piata traditionala au dus ciobanitul spre moarte. Despre asta vorbesc ciobanii din Marginime, cei obisnuiti sa taca: "Eu sunt batran, dar va intreb, vreti doar branza in tipla sau vreti si o branza in butoi de stejar?”. Tiliscanul crede ca ar fi bine sa fie amandoua pe masa, sa fie o competitie intre ce ofera ei si ce ofera productia industriala, competitie din care ce-i mai bun va castiga.
„Se nimicesc turmele, asta se intampla. De ani buni, dar mai tare de un an incoace, se alege praful. Se taie pe capete. Am oierit de 60 de ani, a fost o traditie din tata in fiu la noi. Acum fiul meu e cioban, are turma si incearca sa se descurce din asta. Pentru ca i-a placut la oi. Venea cu mine la stana cand era mic. Stie multe despre animale, a fost si in Franta intr-un schimb de experienta. A zis ca si acolo oile se cresc in toate felurile. Sunt si conditii moderne, dar si ca la noi”, spune Stanca Dumitru din Tilisca.
Dar nu asta este important. Nu chiuveta sau faianta face din meseria lui ceva ca lumea, ci dragostea de animal. Sa stai zi si noapte cu oile tale departe de lume, toata viata in pustiul muntilor, departe de familie. De ce n-ar fi ei buni pentru Europa in meseria pe care o fac de mii de ani? Cam asta este logica ciobanului care le cere guvernantilor sa nu impuna reguli prin care sa le taie capul dintr-o data. Sa-i mai lase pana s-or ridica la nivelul cerut. ”Ca nici Europa nu s-o facut intr-un an sau in doua zile!?” replica Dumitru Stanca.
Stana cu gresie si inox
Regulile impuse de aderarea Romaniei la UE au creat panica la inceputul anului 2007. Limba de lemn a noii Europe n-a putut fi tradusa cu prea multa acuratete. Cu greu s-au mai lamurit lucrurile dupa ce
