Nu se putea imagina o gafă mai mare şi într-un moment mai nepotrivit decât acest presupus acord între USL şi organizaţia militarilor în rezervă.
Nici dacă ar fi fost scris de Băsescu cu „mânuţa lui”, documentul n-ar fi putut provoca daune mai mari imaginii şi aşa şifonate de urecheala europeană pentru şotiile „nedemocratice” acuzate de opoziţie. Faptul că se neagă conţinutul nu are prea mare relevanţă, atât timp cât Ponta însuşi recunoaşte că a semnat un astfel de document, deşi insistă că nu ştia ce conţine.
- continuare din pagina 1 -
E greu de presupus că ditamai copreşedintele USL (pe amărâtul de Chiţoiu nu-l mai punem la socoteală, ca şi pe imberbul Constantin) semnează ca primarul, fără să ştie ce conţine documentul, sau că nu-şi face nici o grijă ştiind bine ce exaltaţi mişună prin respectiva asociaţie şi ce poate să le bubuie mintea. Eu îl cred pe Ponta că nu putea să admită asemenea enormităţi – mai lipsea doar... autorizarea loviturilor de stat! – dar având în vedere prin ce trecuse până atunci ar fi trebuit să sufle şi în iaurt. Adevărate-neadevărate, gogomăniile din acord îi oferă lui Traian Băsescu o muniţie neaşteptată: vedeţi, n-am spus noi că ăştia n-au treabă cu democraţia? Ce mai ziceţi acum, dle Barrosso? Ce încredere puteţi să mai aveţi în ei?
După cum sunt convins că Ponta n-a avut habar ce trăznăi vor adăuga coloneii în rezervă în paginile nenumerotate ale acordului (de când se semnează doar prima pagină a unui document?) sunt la fel de convins că Băsescu ştie şi el că adversarii săi nu puteau să facă, deliberat o asemenea gafă. Dar chestia asta nu-l mai interesează. El va exploata enormitatea până la ultima limită.
Scriu aceste rânduri cu mai puţin de 48 de ore înaintea Referendumului. Un scrutin esenţial pentru ambele tabere. Cu avantaj, evident, pentru cea băsistă, care îşi asigură deja, prin trompetele
